Discutiile despre dansul contemporan si despre arta in general, devin cu atat mai serioase, in momentul in care ne punem problema daca artistii au spatii de creatie si de expunere, daca ei au vizibilitate in fata unui public roman inca adolescentin in materie de gusturi si daca exista manageri competenti care le pot promova creatiile.

“Degeaba sunt 2-3 nebuni care vor sa duca lucrurile intr-o directie daca nu exista si alti oameni care sa le sustina”, a sintetizat printr-o fraza, intreg zbuciumul existent la nivelul artei din Romania, Mihai Mihalcea, directorul Centrului de Dans Contemporan din Bucuresti.

Desigur, pare ca aceasta tema de discutie ii priveste pe foarte putini dintre noi, mai ales pe cei implicati intr-o anumita forma de avangarda cuturala. In momentul in care constientizezei ca enclava artistilor contemporani ne reprezinta pe plan international, acolo unde asteptarile sunt mult mai mari si unde arta si cultura nu sunt fenomene ignorate, realizezi ca acesata dezbatere este relevanta pentru noi toti.

La Centrul National al Dansului din Bucuresti, spiritele s-au incins, in timpul unei dezbateri despre dansul contemporan romanesc, discutie moderata de catre coregraful Cosmin Manolescu, unde au fost invitate, alaturi de dansatoriii si coregrafii CNDB si reprezentantele criticii de specialitate Liana Tugearu, Mihaela Michailov, Gina Serbanescu Anca Rotescu si Iulia Popovici.

Temele de discutie au avut ca punct de gravitatie trei intrebari privitoare la activitatea dansatorilor si coregrafilor din Romania. “Ce ne place, Ce sustinem, Ce incurajam si de ce?” s-au intrebat cei prezenti. Masa rotunda organizata in cadrul programului curatorial Cosmin Manolescu, program pus sub “amprenta” dialogului, s-a dovedit a fi de bun augur.

Aceasta intr-un moment in care dupa ani de zbucium, lipsa de fonduri si de spatii pentru exercitii si creatii, coregrafilor si performerilor romani li se cer rezultate de talie intrenationala in domeniu, grupul de tineri artisti de la CNDB din care fac parte coregrafi ca Maria Baroncea, Eduard Gabia sau Florin Flueras, fiind criticat pentru optiunile lor stilistice.

Citeste si:

S-a remarcat in acelsi timp o lipsa de interes in ceea ce priveste arta contemporana si ca, in mod particular, peisajul coregrafic nu s-a dezvoltat, cu atat mai mult cu cat nu exista o generatie de manageri care sa ii sprijine pe artisti in lupta cu un sistem legislativ, politic si cultural foarte dur.

Vestea buna, anuntata de catre Mihai Mihalcea, in cadrul dezbaterii de duminica de la CNDB, a fost aceea ca, printr-o miscare de creare a unui parteneriat cu Primaria Capitalei, centrul de dans contemporan va avea o cladire proprie, pentru ca in prezent isi desfasoara activitatea in salile Teatrului Natioal, care urmeaza a fi renovat.

Poate fi considerat acesta un succes daca ne gandim la mai bine de 20 de ani de istorie a dansului contemporan in Romania, din care o perioada indelungata, artistii care faceau parte din acesta miscare erau incadrati in categoria “marginalilor” si nu beneficiau de spatii de exprimare.

Ca arta contemporana, desi are deja un public format si fidel este si acum marginala, este inca o realitate si o demonstreaza greutatea cu care asociatii culturale si institutii ca CNDB, ArtLink, Proiect DCM sau Centrul de Introspectie vizuala isi desfasoara activitatea.

Privit din interior, acesti “nebuni” care pun in miscare proiectele mai sus mentionate, se lupta intr-un hatis legislativ, oferindu-si serviciile din pasiune si fara satisfactii finaciare si mai mult decat atat, intrand in contact cu oameni care nu vor sa inteleaga ca arta, in intreaga lume, este acum, mult mai mult decat peisaj impresionist.