„Inteligenta fina ascunsa sub o aparenta modesta si imaginatia surprinzatoare” sunt calitati distinctive ale romanilor, scrie Dumitru Draghicescu, doctor in sociologie la Sorbona, in cartea sa „Din psihologia poporului roman”, care a aparut in 1907.

Chiar daca are „bucati ruginite” si cel putin „una dintre tezele de baza este eronata - fondul cartii nu este nici invechit, nici plicticos, dimpotriva”, dupa cum scria George Pruteanu in „Dilema” (1995).

Potrivit cercetatorului Marius Radu, un studiu al psihologilor de la Universitatea Edinburgh - care au aplicat numeroase teste IQ in 2006 - „au dovedit ca peste 68 la suta din romani au o capacitate crescuta de abstractizare a informatiei”.

In clasamentul provizoriu al studiului aflat in plina desfasurare, romanii ocupa locul noua in lume la gandire abstracta, „dupa japonezi si danezi, aflandu-se imediat in fata germanilor si a rusilor”. Asta explica, crede Radu, ca romanii sunt mai descurcareti si inventivi decat altii.

Citeste si:

Hazul de necaz vine din vremea razboiului rece

Daca D. Draghicescu spune ca spiritul satiric este trasatura „cea mai neteda si bine definita a mentalului romanesc”, comuna cu englezii, etologul Marius Radu spune ca sarcasmul si tendinta de a face „haz de necaz” nu sunt caracteristice niciunui popor si au devenit mai accentuate in estul Europei in timpul Razboiului Rece, „ca urmare a necesitatii descarcarii tensiunilor acumulate din pricina incatusarii unor libertati”.

Cercetatorul considera remarcabila inventivitatea romanilor, care a transmis si promovat umorul autoironic, autoagresiv, „care le-a permis sa refuleze fara a deveni pacienti ai cabinetelor de psihologie si fara a-si manifesta foarte violent agresiunea”.