Dimitrie Sturdza, printul uraniului

Anul acesta, printul Dimitrie Sturdza si cinci descendenti ai acestuia au obtinut de la statul roman peste 26.000 de hectare de padure, adica aproape jumatate din suprafata impadurita a Ceahlaului. In mijlocul codrilor retrocedati se afla insa o bogatie si mai mare decat volumul de cherestea ce ar putea fi scos din exploatarea forestiera.

Este vorba de mina de uraniu de la Grinties, care poate furniza suficient combustibil pentru ca un reactor nuclear sa functioneze timp de 20-30 de ani, fara a mai avea nevoie de importuri de material radioactiv. Cum la centrala nucleara de la Cernavoda exista in derulare un proiect de punere in folosinta a inca doua reactoare, depozitul de uraniu situat la limita judetelor Neamt si Harghita s-ar putea dovedi mai mult decat util.

Inchisa dupa 1990, exploatarea miniera a intrat astfel din nou in atentia statului in 2002, cand Compania Nationala a Uraniului a avizat un studiu de prefezabilitate care prevedea redeschiderea ei. Studiu dupa studiu, aviz dupa aviz, procedurile nu s-au finalizat nici astazi.

Intre timp, schimbandu-se proprietarul pamantului, s-au schimbat si datele problemei. „Am purtat discutii cu familia Sturdza. Ei nu se opun nici inchiderii minei, nici ecologizarii teritoriului pe care a functionat. Daca insa se va redeschide mina, se vor construi drumuri noi si poate chiar o fabrica de prelucrare a minereului. Toate acestea vor fi pe terenul lor. E vorba de o investitie de 2.000 de miliarde de lei vechi (aproximativ 50 de milioane de euro - n.r.). Atunci, negocierile se vor duce la nivel de Guvern, pentru ca familia Sturdza a cerut sa se gaseasca o forma de colaborare, sa li se dea actiuni, sa se faca un contract… Nu putem noi decide astfel de lucruri”, spune Ion Serban, directorul firmei de stat Radioactiv Mineral Magurele SA, care a efectuat prospectiunile de la Grinties, in vederea stabilirii eficientei redeschiderii minei.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe