Incepand cu 1 aprilie 2005, compania care ne aduce gazul in casa a introdus in factura un devastator abonament. Sefii celor doua companii, Distrigaz Sud si Distrigaz Nord, impreuna cu Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN), au conlucrat si apoi au oferit celor peste doua milioane de abonati casnici un contract obligatoriu in care sunt anuntati ca trebuie sa achite luna de luna, pe langa valoarea gazelor consumate, si un abonament in functie de consumul pe care l-au inregistrat in urma cu un an.

In viziunea celor trei entitati, motivatia data pentru acest bir a fost naucitoare: intretinerea retelelor, de parca pana acum aceasta nu s-ar fi regasit in pretul gazului. Plecand de la ideea absurda ca distribuitorii de gaz au dreptul sa impuna cu forta o astfel de taxa si ca ANRGN ne-a aparat interesele cu pretul vietii sale, va oferim in acest material cateva mostre de discriminare, de ilegalitati comise in lant, de neadevaruri aruncate in ochii cetatenilor si, nu in ultimul rand, modul aberant in care s-a intocmit tabelul abonamentului, un adevarat Auschwitz al consumatorilor corecti.

Distribuitorii independenti

Anul trecut, Guvernul lui Nastase a hotarat, din motive obiective, ca cele doua companii care distribuie gaz in Romania, Distrigaz Sud si Distrigaz Nord, trebuie scoase la privatizare. Dupa ceva tratative, nemtii de la Ruhrgas au achizitionat Distrigaz Nord, iar francezii de la Gaz de France au cumparat Distrigaz Sud.

Astfel, in luna octombrie 2004, reprezentantii autoritatilor si ai companiei germane Ruhrgas au semnat contractul de privatizare al societatii Distrigaz Nord, valoarea totala a tranzactiei ridicandu-se la 304 milioane euro. Din valoarea totala a tranzactiei, 125 milioane euro reprezinta valoarea pachetului de 30% din actiuni - adica "banii jos"-, iar 179 milioane euro aport de capital, astfel incat sa ajunga la 51% - adica bani in vistieria lor, nu a statului. Oferta Ruhrgas pentru Distrigaz Nord evalueaza societatea la 416 milioane euro pentru 100% capital propriu, avand in vedere ca la 30 aprilie 2004 Distrigaz Nord avea o datorie financiara neta de 13 milioane euro.

Tot in luna octombrie, compania Gaz de France a semnat contractul privind achizitionarea a 51% din actiunile Distrigaz Sud, tranzactie in valoare de 311 milioane euro. Gaz de France va plati 128 milioane euro pentru un pachet de 30% din actiuni - adica "banii jos"-, iar 183 milioane euro vor fi adusi ca aport de capital in societate, astfel incat pachetul de actiuni ce va fi detinut de Gaz de France dupa aceasta majorare sa ajunga la 51% - adica bani in vistieria lor, nu a statului. Oferta Gaz de France pentru Distrigaz Sud evalueaza societatea la 426 milioane euro pentru 100% capital propriu, tinand cont ca la 30 aprilie 2004 Distrigaz Sud avea o datorie financiara neta de 95 de milioane de euro. (Nu comentam valoarea vanzarilor, si nici facilitatile primite de nemti si francezi.)

Agentia care trebuie sa ne protejeze

Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) este o agentie guvernamentala care protejeaza consumatorul de gaz in fata distribuitorilor care ofera servicii in regim de monopol natural.

Adica ANRGN aproba contractele dintre consumatori si prestatorii de servicii, aproba eventualele cresteri de preturi, el fiind un avocat al romanilor. In baza legilor in vigoare seful ANRGN, Stefan Cosmeanu, ordona atat consumatorului, cat si prestatorului cum sa intocmeasca contractul si ce pret sa ceara pentru servicii. Aceste contracte trebuie acceptate fara comentarii de catre cei doi actori ai afacerii. Evident ca, inainte de conceperea unui contract sau de cresterea unui tarif, distribuitorul de gaz trimite la ANRGN o nota de fundamentare in care explica motivele solicitarii si calculul efectiv. ANRGN analizeaza impreuna cu distribuitorul si decide, decizie care, repet, ii apartine in totalitate.

Adica Guvernul Nastase, prin intermediul presedintelui de atunci al ANRGN, Dan Pantelie, a hotarat ca este necesar sa se introduca de la 1 ianuarie 2005 acest nou calcul de pret, in care este inclus si aberantul abonament. Din motive populiste si pentru a nu se ajunge la manifestari de strada in plina iarna, PSD a amanat punerea in aplicare a ordinului cu trei luni. Cu alte cuvinte, Guvernul Nastase a aruncat pisica gazata in ograda Guvernului Tariceanu. Numai ca, asa cum observa cu naduf un coleg de redactie, noii sefi ai ANRGN ce au pazit de au acceptat o astfel de manevra? Pai, echipa lui Cosmeanu nu a stat cu mainile in san si a nascut temutul tabel de calcul al abonamentului si o informare a populatiei.

Comunicat catre tara

ANRGN, sub semnatura noului presedinte Stefan Cosmeanu, pus in functie de primul ministru Calin Popescu Tariceanu, a remis presei un comunicat catre tara de o inegalabila limba de lemn. "Piata gazelor naturale a inregistrat, in ultima perioada (sic), o dezvoltare accentuata, in baza unui cadru legislativ coerent (mama, mama) si adaptat evolutiilor recente ale pietei regionale si europene (gata, am intrat in Europa)", asa incepe comunicatul. Ce cadru coerent legislativ, ce dezvoltare accentuata, ce adaptare, poate numai Cosmeanu sa spuna, pentru ca noi nu am observat aceste lucruri.

Vreme de o pagina, editorul comunicatului ne arata ce marete fapte de viitor ne asteapta sa construim impreuna, Distrigazul cu luatul, romanul cu datul, si ajunge la fondul problemei:

Pretul final reglementat are doua componente:

- abonamentul (lei/zi)

- pretul de furnizare (componenta volumetrica) (lei/1000mc)

(In lamaia din imagine va aratam din ce se compun aceste preturi. Va lasam sa descoperiti ca asa-numitele "costuri operationale" se regasesc in ambele tarife!)

In final, dupa ce ni se arunca in fata FMI si Comisia Europeana, care ne obliga sa ne bagam mana pana la cot in buzunar, suntem anuntati ca ANRGN pregateste si alte scumpiri semnificative, aceasta de 18,9% fiind parte vazuta a aisbergului. Asteptam cu emotie sa vina iarna si sa ni se scufunde "Titanicul".

Tabelul gazarii buzunarului contribuabilului

Si, iata, am ajuns la calculul abonamentului. Sa comentam mai intai valorile exprimate. Fara sa fii specialist, dar folosindu-te de caietul lor de explicare a preturilor, descoperi un tabel in care se arata ca un consumator inclus in intervalul 0 - 2400 mc, romanii care nu folosesc gazul la incalzirea locuintei, consuma in medie circa 30 mc/luna, adica 360 mc/an. Cei care utilizeaza gazul si pentru caldura au de platit 1200mc/an. Atunci de ce au dublat cantitatea primului interval? Raspunsul este foarte simplu: calculam pretul gazului si al abonamentului la cantitatea maxima de 2400 si atunci diferenta dintre costuri este foarte mare. Vom plati circa 1.642.500 lei (365x4.500lei/zi) abonamentul si aproximativ 15.600.000 lei gazul efectiv - 6500lei/mc. Adica, o diferenta normala intre abonament si costul gazului consumat.

Dar, daca calculam pretul gazului si al abonamentului la cantitatea medie de 600 mc/an, atunci diferenta dintre costuri este foarte mica: vom plati circa 1.642.500 lei (365x4500lei/zi) abonamentul si aproximativ 2.340.000 lei gazul efectiv - 6500lei/mc. Cei care consuma sub 23 mc/luna vor achita mai mult abonamentul decat consumul de gaz inregistrat de contor!!! Dintre cei 2.000.000 de abonati majoritatea covarsitoare consuma gaz doar la aragaz, adica circa 360 mc/an. Practic, distrigazurile percep taxe de 160.000 lei pe luna pentru servicii minore, dar cotate ca fiind mari.

Cu alte cuvinte, ei iau de la romani mult mai multi bani decat au nevoie pentru a intretine conductele. Si o alta componenta a raspunsului ne duce la un calcul naucitor: 2.000.000 de abonati inmultit cu 160.000 lei rezulta un venit net, fara TVA, de 320 miliarde de lei. Daca adaugam, din rotunjiri, circa 40 de miliarde de lei si impartim la 36.000 de lei/euro, ajungem la fabuloasa suma de 10 milioane de euro/luna profit pentru distrigazuri, bani primiti numai de la casnici, fara consumatorii din industria mica. Asadar, in 12 luni, cele doua companii care au achizitionat Distrigaz Sud si Distrigaz Nord, Ruhrgaz si Gaz de France isi acopera jumatate din pretul platit statului roman fara sa faca nici o investitie.

Gazul discrimineaza romanul

Va urma o demonstratie care va va aduce in pragul infarctului, de aceea ii sfatuim foarte serios pe cei suferinzi de inima sa isi administreze medicamentele curente. Va vom demonstra cum tabelul abonamentului conceput de ANRGN sub atenta supraveghere a lui Stefan Cosmeanu introduce o discriminare grosolana intre colocatarii aceluiasi bloc, si chiar intre doua contracte detinute de aceeasi persoana.

Citeste si:

Sa presupunem ca un bloc are mai multe scari si 40 de apartamente pe fiecare scara. Toate apartamentele de la Scara A au contor individual; toate apartamentele de la Scara B au contor individual, dar sunt si locatari care au centrala termica de apartament; in sfarsit, scara C are contor unic, la scara.

Toti cei 120 de consumatori din blocul nostru se folosesc de aceleasi retele, de la statia de predare a Sistemului National pana la bloc, in final pana la usa apartamentului. Este logic, asadar, ca toti locatarii sa plateasca bir comun de folosire a retelelor. Diferentele apar in conductele din case, in acei 7-10 metri de teava. Si, desi vor consuma aceeasi cantitate de gaz, vecinii de bloc vor plati diferit abonamentul.

Iata exemplul: luam trei familii cu patru membri care locuiesc in bloc. Familia Galbena are apartamentul cu trei camere in scara A - contor propriu; familia Rosie are centrala termica si apartament cu trei camere pe scara B - contor propriu; iar familia Verde locuieste intr-un apartament cu trei camere in scara C - contor de scara. Cele trei familii folosesc cu aragazul circa 20 mc/luna. Familia Rosie mai consuma timp de sase luni si cu incalzirea casei circa 2500 mc. Facand un calcul simplu rezuta ca:

- Familia Galbena consuma 240 mc/an;

- Familia Rosie consuma 120 mc/an plus 2500 mc/an, in total 2620 mc/an;

- Familia Verde, 240 mc/an

Conform tabelului prezentat de ANRGN, familia Galbena va plati pe an 1.642.500 lei abonament. Dar familia Verde de la scara dotata cu contor de scara? Facem un calcul si descoperim ca intr-un an de zile cei 40 de locatari ai scarii C consuma atat de mult gaz cat sa-i incadram la sectiunea a doua, unde se plateste 12.000 lei/zi, in total 4.380.000 lei/an. Impartim aceasta suma la 40 de locatii rezulta ca familia Verde, care a consumat tot 240 mc/an, va plati abonament in valoare de 109.500 lei/an!!! Nu va vine sa credeti ca doua familii care locuiesc in acelasi bloc, cu apartamentele spate-n spate si consuma aceeasi cantitate de gaz, platesc abonamente cu diferente uriase? Nu va vine sa credeti ca cei napastuiti sunt tocmai cei care au dorit sa fie foarte corecti si si-au pus contor ca sa plateasca exact cat consuma? Ei bine, iata ce se intampla cu familia Rosie. Desi timp de sase luni va consuma la fel cu celelalte doua familii, adica 120 mc gaz, mai trebuie sa adauge si consumul pentru caldura.

Ajunge, astfel, la cifra de 2620 mc/an. Din cauza celor 220 de mc care o aduc in situatia de a depasi baremul minim de 2400 mc/an, familia Rosie se va incadra la categoria de 12.000 lei/zi, la fel cu cele 40 de apartamente cu contor la scara. Familia Rosie va avea de achitat 4.380.000 lei/an, cat toata scara C!!! Unde mai punem la socoteala ca, timp de sase luni, ea va consuma ca si celelalte familii, 20 mc/luna, dar va plati 360.000 lei/luna. In acelasi timp familia Galbena va achita 160.000 lei/luna, iar pe familia Verde o va costa numai... 9125 lei/luna abonamentul!!! Sa recunoastem: tabelul conceput de ANRGN este de o echitate sociala demna de romanele lui Kafka.

Absurdul contractelor multiple

Luam acum ca exemplu un roman care are casa la munte si apartament in Bucuresti. La cabana consuma circa 4500 mc/an, iar la apartamentul din bloc aproximativ 240 mc/an. Romanul are doua contracte. Pentru cel de la munte va trebui sa achite 4.380.000 lei/an, adica 360.000 lei/luna. Pentru cel din Bucuresti va plati 1.642.500 lei/an, adica 135.000 lei/luna. Numai ca el nu poate sa locuiasca simultan in aceleasi locatii. Mai mult chiar, in perioada calda de sase luni de zile el consuma la munte mai putin decat la Bucuresti, adica 10 mc/luna. Numai ca tabelul il obliga sa plateasca diferentiat!!!

Alte cazuri aberante

Un bloc vechi din Bucuresti are 40 de apartamente si este prevazut cu centrala termica. El consuma circa 140.000 mc/an (Central are nevoie de 3500 mc gaz/apartament). Intra, asadar, la categoria a treia si urmeaza sa achite pe an 246.375.000 lei!!!. Daca impartim aceasta suma la 40 de apartamente, rezulta ca fiecare familie din blocul respectiv urmeaza sa plateasca circa 6.159.375 lei/an. Fabulos! Dar nu este tot. Cele 40 de familii au si contracte personale si consuma cat sa se incadreze la primul interval al tabelului aberant. Adica alti 1.642.500 lei/an, deci, in total 7.801.875 lei/an!!!

Intervale fara noima

Exemplul de mai sus ne obliga sa comentam tabelul, desi v-am promis ca nu o vom face. In primul rand, intervalele sunt prea mici sau prea mari. Astfel, pentru consumatorii casnici care folosesc numai aragazul intervalul de pana la 2400 mc/an este absurd. Nici daca ar face nunta saptamana de saptamana nu ar consuma 2400 mc/an. In schimb, cei care au centrala termica de apartament nu se pot incadra sub 2400 de mc/an, ci intra la intervalul urmator de pana la 12.400 mc/an. Evident, nici acest cetatean casnic roman nu poate sa consume mai mult de 3600 mc/an. Inca, un alt interval prost definit pentru casnici.

Dar acum vin la rand intervalele trei si patru, intervale rezervate consumatorilor comerciali mici si mari si celor din industria mica si mijlocie. Ei bine, desi ei sunt cei care sustin industria romaneasca, sunt pocniti cu tabelul in cap. Acesti oameni de afaceri, in numar de 30.000, vor scoate din banca circa 250 de miliarde de lei pe luna pentru a achita abonamentele la gaze. Sa vedeti acum scumpiri! Ultimul intreval nu il punem in discutie, deoarece ni se pare cel mai normal, daca putem spune ca este ceva normal in tabelul groazei conceput de ANRGN-ul lui Stefan Cosmeanu.

Afacerea secolului

Sa lasam vorbele deoparte si sa ne intoarcem la matematica. Dar, inainte de a face calculele respective, trebuie sa va spunem ca ziarul ZIUA va fi de acord cu cresterile tarifare la orice produse, atat timp cat ele acopera costurile de productie si un profit decent. Noi suntem constienti ca economia de piata coerenta nu poate fi pusa pe picioare in Romania decat atunci cand cererea si oferta vor ajunge la un numitor comun. In cazul nostru, problema este delicata deoarce gazul de pe teava nu poate fi procurat de contribuabili decat de la Distrigaz Sud- Gaz de France si Distrigaz Nord - Ruhrgas. De asemenea, trebuie sa va mai spunem ca in pretul actual al gazului, conform datelor existente, intretinerea retelelor impreuna cu alte servicii erau cuprinse in tarife!

Plecand de la Cartea albastra pusa la dispozitia presei de ANRGN, am calculat cat vor incasa distribuitorii de gaz din aceste abonamente. Astfel, cele doua milioane de abonati casnici - cei care platesc 160.000 lei/luna - vor achita 320 miliarde de lei lunar; consumatorii casnici care au centrale termice - 250.000 de romani care platesc 360.000 lei/luna - vor da 90 de miliarde de lei lunar; consumatorii comerciali mici - cei care platesc 2.400.000 lei/luna - vor oferi 48 de miliarde de lei pe luna; consumatorii comerciali mari - cei care platesc 20.250.000 lei/luna - vor dona 202,5 de miliarde de lei pe luna; in sfarsit, cei 450 de industriali mari vor plati doar 86 milioane de lei pe luna.

In speranta ca v-ati luat Rudotelul, va spune ca totalul abonamentelor percepute de nemti si francezi se ridica la fascinanta suma de 660,58 miliarde de lei pe luna, basca TVA. Daca transformam leii pe care ii vor plati contribuabilii romani acestor doua intreprinderi, care au inca un capital majoritar de stat, in valuta, vom obtine suma de 18,4 milioane de euro pe luna.

Va reamintim ca Gaz de France si Ruhrgas au de achitat impreuna statului roman suma de 253 milioane de euro pentru actiunile cumparate de la Distrigaz Sud si Nord. Bun. Acum sa adunam valorile achitate de contribuabili intr-un an de zile. Totalul este de 220,8 milioane de euro. Cu alte cuvinte intr-un an de zile, Gaze de France si Ruhrgas vor acoperi sumele platite de ele statului pentru actiuni in proportie de 88% din banii romanilor. Ce concidenta, ar putea spune blajinii. A dracului coincidenta, ar spune carcotasii. Extraordinara afacere pe banii contribuabililor, ar spune afaceristii. Sa devii proprietar pe distributia de gaz a unei tari de 22 de milioane de lucuitori fara sa scoti nici un cent din buzunar, asta da afacere.

Mici momente de uluiala

Nu intelegem de ce ANRGN a conceput astfel intervalele din tabelul abonamentului, atat timp cat cei mai multi consumatori sunt contribuabili de aragaz, care nu folosesc mai mult de 30 de metri cubi de gaz pe luna, ei fiind in numar de doua milioane; daca se doreste ca romanul sa plateasca esalonat o contributie de intretinere, de ce nu s-a hotarat ca un procent din pretul actual sa fie achitat luna de luna, in functie de consum? Cade varianta ca ar avea de platit mai mult iarna si mai putin vara, deoarece atunci s-ar fi putut aplica modul de plata al RENEL-ului, cand cetateanul estimeaza un consum lunar mediu.

Consuma - nu consuma, el trebuie sa achite procentul de abonament din cantitatea estimata pe luna; pentru cei care au centrale de bloc, de ce cantitatea consumata nu este repartizata in mod egal celor care beneficiaza de caldura? In acest caz, blocul respectiv nu ar mai fi introdus intr-o categorie de mari consumatori, ci de mai multi mici consumatori, adica un cost al abonamentului egal cu al celor care au centrala de apartament si care consuma la fel; de ce in contractul obligatoru impus de ANRGN-ul lui Stefan Cosmeanu nu se precizeaza si ce penalizari vor avea de platit distribuitorii catre consumatori daca nu respecta presiunea la gaze? De ce nu se spune nimic in contract depre exploziile produse din cauza distribuitorului? De ce contractul este conceput de cei care trebuiau sa ne protejeze in favoarea distribuitorilor? De ce tac politicienii? De ce nu a observat nimeni de la ANRGN discrepantele generate de tabelul abonamentului? De ce tace primul ministru Calin Popescu Tariceanu, pentru ca este vorba de peste doua milioane de familii de romani?