FSN nu va deveni partid. Pe certificatul de nastere emis la Televiziunea Romana in decembrie 1989, FSN, proaspat iesit din spuma revolutiei, promitea sa ramana imaculat si sa nu se instaleze la putere de pe valul creat de multimea iesita in strada sa-l dea jos pe Ceausescu. Fraza „FSN nu e partid si nu va participa la alegeri“ s-a dovedit in mai putin de doua luni o minciuna.

„Cand FSN s-a constituit ca partid aparusera deja diverse formatiuni politice care aveau o sansa sa castige alegerile. Cand s-a anuntat acest bloc, tot jocul politic a fost amanat, a fost o dezamagire uriasa.

Totul a intrat intr-o logica de lumea a treia, in care partidele ajung la putere in urma unei revolutii“, spune Iulian Fota, directorul Colegiului National de Aparare. Aceasta minciuna a creat si altele, arata analistul politic Cristian Pirvulescu: „Revelatoare este minciuna TVR din 28 ianuarie 1990, care a spus ca din cauza cetii nu a putut transmite manifestatia din Piata Victoriei impotriva participarii FSN la guvernare“.

60.000 de morti la revolutie. De altfel, cele mai mari neadevaruri au fost rostite cel mai rasunator imediat dupa revolutie, teroristii care au tras asupra manifestantilor si cei 60.000 de morti fiind doar doua dintre ele: „Minciuna cu genocidul, transmisa catre media straine, au folosit-o de ce? Ca sa obtina adeziune? Bineinteles ca, odata ce si-a dat seama ca informatia nu e adevarata, presa straina a reactionat corespunzator, depreciind tot evenimentul“, continua Cristian Pirvulescu.

Iliescu disident. Vladimir Tismaneanu, profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland, trece in randul minciunilor si trecutul disident al lui Iliescu&Co. „Ion Iliescu a fost un comunist disciplinat care nu a avut curajul sa semneze nici macar «Scrisoarea celor sase» veterani comunisti adresata lui Ceausescu in martie 1989. Vag marginalizat, el nu a fost nici pe departe un opozant al ideologiei si practicilor totalitarismului de tip bolsevic. Silviu Brucan nu a fost un disident, ci un fractionist in interiorul castei birocratice comuniste, indignat de paranoia lui Ceausescu si de abuzurile Securitatii mai ales dupa 1985, nu de natura monolitic-represiva a regimului din chiar momentul luarii puterii in martie 1945. Iar Petre Roman nu a crescut in casa unui patriot care ii canta pe furis la ureche «Hora Unirii», ci a unui militant cominternist cu optiuni de otel, omul pe care sovieticii si Gheorghiu-Dej l-au desemnat sa-i franga vointa de rezistenta lui Imre Nagy in timpul detentiei de la Snagov (1956-1957).“
Moartea PCR.

Citeste si:

Desfiintarea si scoaterea in afara legii a Partidului Comunist Roman reprezinta, in opinia istoricului Lucian Boia, minciuna numarul 1 a tarii: „Romania este una dintre tarile care s-au desprins cel mai greu de comunism. Faptul ca o tara atat de atasata de trecutul sau comunist isi desfiinteaza partidul comunist e o manipulare foarte bine gandita, geniala, cu efecte pe termen lung. Astfel, cadre ale PCR care au vrut sa conduca Romania au obtinut o credibilitate pe care nu ar fi putut-o obtine altcumva. Noi nu mai avem nimic de-a face cu comunismul: serviciile secrete nu mai sunt continuatoarele fostei Securitati, ci isi gasesc o afinitate cu Siguranta Nationala de dinainte de comunism“. E completat si de Cristian Pirvulescu: „La noi, PCR nici nu a fost desfiintat, nici nu s-a reformat. S-a volatilizat. Iar FSN nu a fost, formal, continuatorul PCR. FSN s-a nascut din spuma marii, era emanatie, era de fapt emanatie radioactiva“.

Taranisti depravati si regele hot. Discreditarea liderilor partidelor de opozitie si a regelui Mihai s-a facut la inceputul anilor ’90 cu armele anilor ’50. Au fost acuzati ca se afla in slujba serviciilor secrete occidentale, ca au dus o viata plina de placeri interzise in strainatate si ca au venit acasa dupa revolutie sa vanda tara. Despre regele Mihai se spunea ca la abdicare a plecat din tara cu vagoane de comori nationale si ca vrea sa se intoarca pentru a reinstaura monarhia.

„Minciunile care au facut un rau profund societatii romanesti sunt cele legate de persoanele care au aparut atunci in spatiul romanesc, in special de cei care veneau din strainatate. Despre Radu Campeanu se vehicula ca a dus la Paris o viata depravata, cu femei si droguri. Despre Ratiu marile minciuni au aparut la mineriada, cand minerii controlati si ghidati de ofiterii de informatii au intrat in sediul PNT, iar la televiziunea publica s-a spus ca s-au gasit acolo droguri, bani falsi si matrite de bani falsi. Seamana foarte mult cu minciunile din anii ’50, ceea ce ne arata ca aceleasi mecanisme le-au creat. FSN a instrumentat un clivaj care a marcat societatea romaneasca in anii ’90, astfel incat sa izoleze grupul restrans de suporteri ai partidelor istorice si sa asmuta impotriva lor majoritatea celorlalti oameni, care nu aveau simpatie pentru nici un partid politic“, spune istoricul Stejarel Olaru.

Minciuna panselutelor. Demonstrantii din Piata Universitatii nu au fost doar „golani“, ci, potrivit presei feseniste, si legionari, drogati sau prostituate. Iar mineriada din 13-15 iunie a fost prezentata de autoritati drept un fel de miscare ecologista: minerii nu doar ca au curatat Piata Universitatii de golani, dar au plantat acolo si panselute.

„Pe 13 iunie 1990, la ora 19.25, dl Ion Iliescu il informa pe prim-adjunctul Ministrului Apararii ca «pe sediul Politiei Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci miscarea este legionara si se trateaza ca atare». Nu s-a ridicat nici un drapel, nici la politie, nici in alta parte; miscarea legionara nu a avut niciodata drapel verde (doar camasi verzi); singurul steag verde semnificativ pentru istoria nationala este cel al Sultanilor“, se rezuma istoricul Zoe Petre la un singur exemplu din „cascada de minciuni si dezinformare care a pregatit si a sustinut alegerile din 1990 si corolarul lor - mineriada din iunie, atat in discursul politic, cat si in presa controlata de FSN“.