Reporterii "Romaniei libere" au constatat si alte nereguli la sanatoriul prahovean: desi sunt bolnavi de plamani, pacientii fumeaza si beau ca la bodega.

"Un spital care nu are morga nu poate primi autorizatie de functionare", spun specialistii. "Noi avem un spatiu caruia ii spunem morga", se apara conducerea sanatoriului de la Drajna.

"L-am gasit aruncat pe jos, ca un caine. Nu-i tinuse nimeni o lumanare la cap, nu-i schimbase nimeni hainele pe care le avea cand murise. Am platit o asistenta sa il spele, iar aceasta l-a scos afara si a aruncat cateva galeti de apa pe el chiar in curtea spitalului, pe iarba. Ne-au dat hainele intr-o punga sa le luam acasa, desi miroseau urat. De imbalsamat, nici nu putea fi vorba. Nu ne-au dat nici o foaie de transport sa-l ducem acasa, desi murise de TBC. Nu credeam ca asa ceva este posibil in Romania. A fost totusi un om... si daca era un boschetar, tot nu ar fi trebuit sa-l trateze astfel. El avea totusi o familie". Asa ne-a povestit experienta sa din Spitalul de Pneumoftiziologie din Drajna, judetul Prahova, bucuresteanul Marian Badescu, ce fusese chemat acolo sa-si ridice fratele decedat. Evenimentul relatat de Badescu a avut loc anul trecut si ar fi fost suficient timp ca lucrurile sa se schimbe pana acum. Din pacate insa, si in prezent situatia la Drajna este aceeasi.

Citeste si:

"E bine aici. Putem sa fumam si ne lasa sa iesim si la o bere"

Amplasat intr-o zona montana, la numai cativa kilometri de Valenii de Munte, sanatoriul din Drajna pare a fi un loc civilizat daca-l privesti din exterior: multi copaci, un parc amenajat, steaguri ale Uniunii Europene in fata intrarii. Dupa ce treci de poarta insa, imaginea idilica incepe sa se schimbe. Prima impresie proasta: desi ne aflam intr-un spital pentru afectiuni ale plamanilor, majoritatea pacientilor pe care-i intalnim in curte fumeaza. Sub pretextul ca vrem sa internam o ruda de-a noastra acolo, le cerem oamenilor informatii despre conditiile din spital. "E mai bine decat in alte locuri, cum ar fi la Ploiesti. Mancarea este mai buna. Aici fumam, ne lasa sa iesim, sa bem o bere. Stam doar patru in salon", ne spune unul dintre pacienti, care se recomanda Grigore.

Ii propunem pacientului sa mergem impreuna sa cumparam ceva de baut. Grigore e de acord si iesim pe poarta principala, trecem pe langa un paznic si o infirmiera care il ameninta pe pacient: "Sa aduci si la portar o bere. Ca daca nu, afla si directoarea ce faci tu." Cumparam bautura de la o carciuma situata la aproximativ 200 de metri de spital si ne intoarcem. Incercam sa aflam mai multe amanunte de la Grigore, care se ofera chiar sa ne arate si "conditiile bune" din spital. Intram prin saloane si gasim pereti umezi, cu tencuiala cazuta, paturi sinistre din metal, geamuri cu tamplarie din lemn, aproape putreda. Grupurile sanitare au dusuri defecte, toalete ingalbenite de rugina, oglinzi crapate si mizerabile. Nici cantina – de fapt, o sala lunga, cu cateva mese dispuse la intamplare – nu arata mai decent. "Sa stiti ca aici conditiile sunt mult mai bune decat in alte spitale de TBC din tara", ne incurajeaza sincer Grigore.