Daca in 2003, existau 191 de sali de cinema in functiune, in Romania, pana in 2007, prin scaderi anuale, numarul lor a ajuns la 72.

Numarul spectatorilor a scazut, de asemenea, de la an la an, de la 4.527.054 in 2003, la 2.829.563 in 2005, si 2.776.516 in 2006, potrivit datelor din Anuarul Centrului National al Cinematografiei.

Anul trecut insa, s-a inregistrat o usoara crestere in frecventarea salilor cinematografelor, numarul spectatorilor ajungand la 2.928.050.

Audienta nu poate creste in conditiile in care oamenii au la dispozitie sali vechi de 700-800 de locuri, spune Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu. El a subliniat totodata necesitatea privatizarii Regiei Autonome de Distributie si Exploatare a Filmelor "Romania Film" (RADEF) intrucat, "statul si-a dovedit incompetenta si suntem ultimii care facem acest pas - privatizarea sistemului de difuzare a filmului".

"Numai o schimbare de fond va putea duce la cresterea audientei", a mai spus Iorgulescu, precizand ca vechile sali trebuie transformate pe modelul sistemului multiplex din mall-uri, sa ofere si un spatiu de socializare si sa atraga astfel publicul.

"Privatizarea nu va duce la cresterea numarului de spectatori, ci la schimbarea destinatiei unor sali, in timp ce altele vor fi scoase din circuit. Se vor face alte activitati, in salile ramase, si poate vor mai pune din cand in cand un film", spune in schimb directorul RADEF, Maxim Meca.

Directorul RADEF considera ca important este sa creasca numarul expunerilor si deplange faptul ca nu s-a incercat solutia redeschiderii si repunerii in functiune a salilor inchise, in conditiile in care sunt orase care nu au cinematografe.

"Mall-urile nu constituie o amenintare pentru activitatea de ansamblu (a RADEF n.r.), pentru ca nu au o localizare la fel de buna in oras si practica tarife mai mari. Mall-urile merg pe varianta de a realiza profit, nu de a oferi un serviciu", mai spune Meca.

Citeste si:

"Salile RADEF trebuiau privatizate de mult. Legislatia e de asa natura, incat, daca raman la stat, nu poti sa inchizi doua ca sa renovezi una. Si atunci nu vine nimeni in ele pentru ca sunt intr-o stare foarte proasta, nu mai reusesc sa isi plateasca facturile de intretinere si se inchid rand pe rand", spune distribuitorul de film Constantin Fugasin, directorul companiei Videofil.

In ceea ce priveste cresterea numarului de spectatori din 2007, Fugasin considera ca aceasta se datoreaza mall-urilor, iar in conditiile in care urmeaza sa se mai deschida noi astfel de magazine cu centre pentru vizionare, numarul spectatorilor va continua sa creasca.

In 2006, Romania avea 108 ecrane functionale, mai putine decat in Bulgaria (111), Ungaria (440), Cehia (701), Polonia (931), Italia (3.370), Spania (4.299) sau Franta (5.364).

Dintre acestea, erau concentrate in mall-uri, 18,54% in Cehia, 19,44% in Romania, 27,87% in Ungaria, 27,93% in Italia, 32,51% in Franta, 39,14% in Polonia si 61,26% in Spania.

Fugasin, care se ocupa si de colectarea datelor de box-office, in calitate de director al Agentiei Champions, apreciaza 80-85% din numarul de spectatori de cinema se duc la mall-uri, carora le revin aproximativ 90% din veniturile din vanzarea de bilete.

"In exploatarea filmului, castigatorul este in primul rand sala, care ia 60% din veniturile obtinute din vanzarea de bilete, in timp ce distribuitorul ia 40%, din care trebuie sa isi amortizeze macar cheltuiala pentru achizitionarea filmului", spune Fugasin.

In consecinta, distribuitorii de film vor incerca sa isi plaseze produsele in mall-uri, pentru a avea un oarecare profit. Aceasta inseamna ca vor alege sa distribuie acele filme care ar putea rula in mall-uri, ceea ce ar putea duce la o scadere si mai mare a filmelor autohtone sau europene care sa poata fi vazute in salile romanesti.

Pe de alta parte, atrage atentia Fugasin, cresterea numarului de sali ar spori, de asemenea, sansele de a face profit, pentru ca, in orasele in care nu exista cinematografe, este anulata din start orice posibilitate ca cineva sa cumpere bilet sa vada filmul pe care un distribuitor il difuzeaza in acel moment. "Si poate tot s-ar gasi 1.000 de oameni care sa vina sa vada filmul, intr-un oras unde exista macar o sala."