De altfel, o societate democratica nu poate functiona fara critica, o atitudine politica pe care se bazeaza orice negociere dintre Opozitie si Putere. De exemplu, demersul unei motiuni de cenzura (oarecare) reprezinta, in primul rand, o critica la adresa Guvernului, o amendare, ba chiar, in cazul in care acest demers este acceptat si de o majoritate parlamentara, inseamna retragerea sprijinului legislativ, deci, intr-un final o negare a viziunii Puterii. Dar in acest caz, ori in altele care se incadreaza in “scriptura” democratiei, este vorba de o anume critica, cea constructiva, menita de a sanctiona si corecta eventualele derapaje ale Puterii. De alfel, regulile democratice sunt simple, clare si mai ales precise. Mai exista insa si un alt tip de critica acceptata tacit, ba chiar promovata cu succes pe scena politica romaneasca - critica populista. Iar in acest caz, ecuatia democratica se schimba! Caci, critica populista nu inseamna nimic altceva decat o insiruire de cuvinte goale, de fraze trasate la xerox, dinainte pregatite, cu atentie si grija mare la universabilitatea lor valabila, si “tarate” de lideri de la o conferinta de presa la alta. Se cheama “a reitera” in limbaj jurnalistic, iar scena politica abunda de... aceleasi critici, acuze si iar critici. Critica populista mai are o caracteristica... ofera critici, dar nu si solutii. O atitudine politica comoda, si interesant, in Romania lui 2007, extrem de eficienta.

Mai toate partidele exceleaza in retorica populista, insa democratii, de departe, exceleaza. PD este, prin excelenta, ca mod de manifestare si atitudine, un partid de Opozitie si nimic nu pare sa-i deruteze mai tare pe democrati, decat situatia in care se afla la Putere. Caci, La Putere, trebuie sa spui DA, sa construiesti, sa aprobi... pe cand In Opozitie, poti sa spui NU, la tot ce “misca” adversarul sau chiar prietenul politic. In plus, in Opozitie, poti sa darami, in declaratii fumigene, orice constructie, fie ea buna sau rea. Nu proiectul conteaza, ci (doar) atitudinea politica.

Un NU hotarat Bugetului

Democratii NU se duc la negocieri pe tema Bugetului. Ca negocierea este o forma importanta de manifestare democratica intr-o societate moderna, pluripartidista, este un amanunt minor pentru PD, care a invatat temeinic la scoala basesciana doar politica negarii. De altfel, democratii NU voteaza Legea Bugetului. Au anuntat acest lucru, cu mult timp inainte ca Executivul sa apuce sa schiteze o minimala previziune bugetara.

“Bugetul de stat este supraevaluat, bazat pe o exagerare a capitolului venituri”, a declarat senatorul PD Radu Berceanu. Conform acestuia, economia duduie doar in urechile melomanului Vosganian, care canta prea mult la pian si in diverse locuri, “poporului” i s-au alocat prea multi bani - nesustenabili -, Guvernul (a se citi, probabil, Tariceanu) NU este interesat de problemele de infrastructura. Iar Orban minte poporul, cu internetul, in privinta autostrazilor “marca Bechtel”, care ar fi, spune Berceanu, si intarziate si supraevaluate.

Citeste si:

Berceanu poate ca are dreptate in criticile sale. Poate! Poate ca Vosganian canta prea mult la pian si “compune”... venituri. Poate ca si Orban a preferat lectiile de chitara, in detrimentul inspectiilor in teritoriu. Dar unde e alternativa? Unde este proiectul democrat si ale sale previziuni bugetare? Care este solutia?

Ei bine, democratii au gasit-o, fara insa a-si incalca principiul de retorica politica. O motiune! PD ramane “consecvent si fidel” declaratiei din aprilie 2007, potrivit careia, de principiu, va vota orice motiune de cenzura indreptata impotriva actualului guvern, a precizat (a reiterat) liderul democrat pozitia partidului sau.

Bun! Asa o fi, Tariceanu nu-i bun, Tariceanu sa plece! Si ce-am putea pune in loc, cine ar putea totusi sa guverneze tara? Care-i Alternativa?

“Nu vom guverna alaturi de PSD, nu ne permite programul politic!”, “reitereaza”, mai mereu, Emil Boc, presedintele partidului. Si atunci? Ar mai ramane PRM, PC, minoritatile si independentii... Cine sa-i mai inteleaga?