Lupta politica continua, la fel ca si pana acum, pe viata si pe moarte. Liberalii se cred pe cai mari, revalidati de niste parlamentari incapabili sa constientize faptul ca sunt reprezentantii si nu stapanii celor care i-au ales sa le apere interesele. Tariceanu, Orban, Pacuraru, Olteanu si ceilalti refuza sa ia in calcul faptul ca au in spate trei ani de guvernare mediocra in care diferenta dintre promisiuni si realizari este uriasa. Ei sunt multumiti ca se afla, inca, la guvernare si pot continua (pana cand?) confruntarea cu principala sursa de conflict, Traian Basescu. Populatia asista stupefiata la certurile interminabile de pe esichierul politic. La randul lor, democratii se pliaza in continuare perfect pe demagogia si populismul sefului statului si par a se simti foarte bine acolo, cocotati, fie si artificial, in sondajele de opinie. Ei se comporta in stilul binecunoscut, uitand subit faptul ca situatia ingrijoratoare in care ne gasim li se datoreaza intr-o masura uriasa. De exact sase luni, de cand sustin ca se afla in Opozitie, liderii PD nu fac nimic altceva decat sa puncteze disperat la capitolul imagine.

Penibilul situatiei este prezentat in splendoarea sa insusi prin realitatea faptului ca antipatia fata de premierul Tariceanu si democrati a mers atat de departe incit parlamentarii democrati au votat cu doua maini o motiune de cenzura in care activitatea ministrilor democrati era... dur criticata. Dar cand telul suprem ramane anihilarea liberalilor si victoria lui Basescu, cinicul din politica atinge apogeul. Social-democratii se afla in fata unui conflict intern artificial creat de liderul Geoana. Acesta a declansat vanatoarea de vrajitoare in partid cautand, probabil disperat, vinovati de esecul propriului mandat. Cit timp Geoana nu va intelege ca adversarii PSD se gasesc in afara partidului si nu in interiorul sau si ca presedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu este simbolul Stangii post-decembriste , PSD nu-si va regasi cadenta. Este inadmisibil ca actualul lider al partidului sa continue sa faca gafe dupa gafe, nefortate. Sau, mai crect, fortate doar de propria neputinta. Oricat de mult ti-ai dori un scaun de premier, indiferent de ceea ce crezi ca ti se cuvine, trebuie sa constientizezi ca, fost diplomat si actual presedinte de partid fiind, uneori pretul disperarii de a ocupa o demnitate publica nu merita sa fie platit. Liderii UDMR se gasesc, si ei, intr-o perioada neagra. Aflati in fata perspectivei sumbre a neintrarii in noul Parlament, Marko Bela si colegii sai incearca, disperati, sa pozeze in aparatorii minoritatii maghiare. In context, radicalizarea discursului Uniunii si reluarea pe un ton mai apasat a uzatelor teme privind autonomia Tinutului Secuiesc si a folosirii limbii maghiare drept a doua limba oficiala a statului roman.

Disiparea voturilor etnicilor maghiari, saturati de imbogatirea in politica a unora dintre “capii“ Uniunii, reprezinta principalul pericol pentru UDMR. Laszlo Tokes si radicalii asteapta la cotitura sa dea lovitura de gratie UDMR, chiar cu pretul ramanerii minoritatii maghiare fara reprezentanti in Parlament. PRM isi continua politica ferma, nationala, in care notiunea de compromis politic devine de neacceptat. Cu un electoral fidel in ciuda unor sondaje tot mai penibile, formatiunea condusa de Corneliu Vadim Tudor se prezinta, in continuare, ca o alternativa reala la actualul dezastru economic. In ciuda acuzelor vehemente, de mentionat ca PRM nu a condus nimic pana acum si are dreptul, dupa ani de zile de politica de opozitie, sa arate ce poate. Contestatarii PRM vor avea dreptul, abia atunci, sa se pronunte asupra performantelor acestui partid. Place sau nu unora sau altora, nu a existat pe scena politica vreun partid care sa taie in carne vie atunci cand situatia a cerut-o, in privinta coruptiei, precum PRM.

Conservatorii lui Voiculescu continua sa se taraie la 2 la suta in sondaje. Asteptam cu interes sa vedem ce miscare va scoate din joben acest partid pentru a intra si in viitorul Parlament. Prin propriile forte, sansele sunt aproape nule. In mod cert, PC se va multumi sa fie un biet vagon la vreun tren electoral. Se va multumi mai mult ca sigur, si de aceasta data, cu cateva mandate de parlamentar.