Un martian care ar face regretabila eroare sa aleaga Romania pentru a intelege cum functioneaza un stat de pe a Treia Planeta de la Soare ar putea trage eronata concluzie ca pentru pamanteni criza este starea naturala a sistemului si instrumentul predilect de gestionare a treburilor publice.
Daca va avea timp si nervi suficienti de tari, extraterestrul nostru nu foarte ipotetic, de vreme ce inevitabilii cercetatori britanici profetesc ca ne vom intalni cu ei peste vreo zece ani, va realiza care este deosebirea intre o criza reala si una fabricata si va intelege si riscurile conducerii prin crize. Totul este ca el sa nu ne fie oaspete pentru ca pe planeta lui tocmai se consuma o criza si el a plecat hai-hui prin galaxie, in... Congo!

Lasand gluma la o parte, Traian Basescu s-a transformat intr-un soi de Diogene care cauta, de cand a ajuns - nechemat! - in politica, adica de ani buni, crizele cu lumanarea. Iar cand nu le gaseste, le inventeaza. Asa cum altii colectioneaza fluturi (nici o aluzie, desi Traian Basescu are un Flutur in "insectarul" lui politic!), domnia-sa colectioneaza crize. Ii plac la nebunie! Atat de mult le iubeste, incat a facut din ele instrumentul exclusiv de care se foloseste pentru a guverna.
S-a creat o intreaga mitologie in acest sens: Traian Basescu, magistralul producator si gestionar al crizelor, marele "dresor" de crize, cel care le imblanzeste cu vorba si cu fapta. Dar este cu adevarat Traian Basescu "stapanul crizelor"? Si daca da, noi ce avem de castigat de pe urma acestor crize?

Spuneam, nu de mult, ca guvernarea prin crize are prea putine avantaje si prea multe costuri, de natura politica, economica si sociala. Odata declansata, o criza nu este o bucurie pentru nimeni, pentru ca ea indica existenta unor disfunctionalitati de sistem, care au permis aparitia ei. Asta in cazul crizelor "naturale", ca sa zicem asa. De fapt, stat, guvern, administratii centrala si locale sunt tot atatea mecanisme de gestionare, pe diverse paliere, a crizelor "naturale". Din aceste crize se invata, ele genereaza schimbari in sistem, noi reguli si mecanisme de gestionare.

Crizele "induse", artificiale, sunt, din punctul de vedere al mecanismelor de gestionare, un nonsens. Pompierii nu exista pentru a provoca incendii, dupa care sa le stinga, pentru a-si dovedi utilitatea. Ei au ca principala sarcina prevenirea crizei, adica a incendiului, si abia apoi gestionarea ei, adica stingerea incendiului.

Traian Basescu, ca sef al statului, prin rolul constitutional de mediator intre stat si cetatean, in sensul larg al termenilor, are drept principala atributie "de serviciu" prevenirea crizelor. Asta intra in conflict cu modul sau de a concepe actiunea politica: adica atingerea obiectivelor prin generarea artificiala de crize, indiferent de costuri.
Daca analizam cariera sa politica si modul sau de actiune, vedem ca este un mediocru gestionar de crize. Din criza pe care a provocat-o in timpul guvernarii CDR, PD, partidul sau, a iesit extrem de sifonat, scorul sau electoral fiind doar de circa 7%, iar Petre Roman a obtinut la alegerile prezidentiale doar circa 3%. Asta in conditiile in care Traian Basescu era primar general al Capitalei si vedeta mediatica!

Crizele, de fapt confruntarile cu Consiliul General, dominat de PSD, si cu guvernul condus de Adrian Nastase, pe care le-a provocat si le-a alimentat permanent cat a fost primar general, au dus la blocarea celor mai multe dintre proiectele pe bucurestenii le cereau si le socoteau prioritare. Performanta lui a fost la fel de nesemnificativa si dupa ce alegatorii i-au dat ceea ce a cerut: primarii de sectoare si Consiliul General. Ca urmare a acestor crize, pe care le-a gestionat catastrofal, bilantul sau ca primar general este unul practic nul. Pentru noi. Pentru domnia-sa, bilantul este pozitiv: nu doar i-au "crescut" peste noapte doua vile, dar si conturile familiei s-au rotunjit binisor. Iar ca bonus, a primit Cotroceniul!

Primul lucru pe care l-a facut atunci cand a ajuns sef al statului a fost sa provoace o criza, invalidand practic rezultatul alegerilor parlamentare si numindu-l pe acum mult-hulitul Calin Popescu-Tariceanu in functia de premier, ignorand faptul ca PSD ar fi fost indreptatit sa formeze guvernul. A urmat un val de crize, de la evocarea alegerilor anticipate la nici zece zile de la formarea Guvernului, considerarea PC "solutie imorala", la presiunile pentru schimbarea sefilor celor doua Camere ale Parlamentului, si asa mai departe.

Totul a culminat cu incercarile de-a dreptul disperate de a-l indeparta pe Tariceanu din fruntea guvernului. Seful statului a intrat intr-o logica a confruntarii cu orice pret, ca atunci cand era la Primarie, doar ca acum lucrurile sunt cu mult mai grave si mai periculoase, pentru ca se schimba scara la care se repercuteaza consecintele crizei. Acum, intreaga natiune, nu doar bucurestenii, sau cei din PNt-CD, are de platit pretul nechibzuintei prezidentiale.
Traian Basescu provoaca permanent crize pentru un motiv cat se poate de simplu: nu are nici capacitatea, nici instrumentele adecvate pentru a le gestiona eficient. De fiecare data cand una dintre crizele pe care le-a provocat scapa de sub control sau risca sa-l penalizeze, in termeni de imagine in randul opiniei publice, inventeaza una noua, pe care, daca nu o mai poate gestiona, o inlocuieste cu alta. Sistemul acesta de escaladare a crizelor nu poate functiona la nesfarsit.

De fapt, Traian Basescu a ajuns la capatul liniei. Singura criza pe care o mai poate provoca ar fi o lovitura de stat, care sa duca la suspendarea Constitutiei, dizolvarea Parlamentului, a garantiilor privitoare la drepturile si libertatile cetatenesti etc. Cea mai buna dovada ca in actualul cadru constitutional nu mai are ce crize provoca este esecul rasunator al consultarilor politice convocate de el vineri 8 iunie 2OO7 la Cotroceni.

"Dupa consultarile cu partidele politice, din data de 28 mai a.c., am constatat ca majoritatea acestora refuza solutia democratica garantata prin organizarea de alegeri anticipate. In aceste conditii, va supun atentiei propunerea de a identifica impreuna un premier care sa prezinte Parlamentului o echipa guvernamentala axata pe reprezentanti ai PNL-PD-PLD. Viitorului prim-ministru ii va reveni obligatia de a negocia o majoritate parlamentara clar asumata". Acest paragraf din invitatia adresata partidelor politice este mai mult decat suficient pentru a justifica o noua suspendare si un nou referendum pentru destituirea sa!

Romania are deja un premier care, pana cand nu va fi revocat prin adoptarea unei motiuni de cenzura, este perfect legal si legitim! Traian Basescu nu poate schimba premieri ori de cate ori i se nazare lui, iar Guvernul este controlat de Parlament, si nu de seful statului. Presedintele Romaniei nu poate construi majoritati parlamentare pe hartie, ignorand realitatile din Parlament.

Citeste si:

Pentru oricine este clar ca solutia PNL-PD-PLD este o utopie! Cele trei partide se urasc sincer si temeinic, gratie domnului Traian Basescu, facatorul de scandal prin excelenta! Ar rezulta tot un guvern minoritar, care nu va avea sprijinul celorlalte partide, pentru ca Traian Basescu a reusit sa incaiere pe toata lumea cu toata lumea! Dar, si mai grav, oamenii pe care i-ar promova Traian Basescu sunt de departe un contraexemplu de "reformare" a clasei politice. Ca doar nu or fi cine stie ce "prospaturi" Stolojan, Berceanu, Blaga, Flutur si compania! Demagogia domnului Basescu devine de-a dreptul indecenta si chiar ajungem sa ne simtim jigniti, pentru ca suntem luati de prosti, ceea ce nu e cazul!

Pe de alta parte, nu am inteles ce au cautat la Cotroceni partidele care au votat suspendarea lui Traian Basescu pentru incalcari ale Constitutiei. Ca partidele din asa-zisa "coalitie antiprezidentiala" nu au reusit sa explice romanilor de o maniera coerenta si convingatoare motivele lor e una. Faptul ca referendumul a invalidat suspendarea nu inseamna ca lucrurile s-au rezolvat si ca Traian Basescu a reusit sa convinga populatia ca este un exemplu de respect fata de Constitutie! Nu, pur si simplu ne-am intors de unde am plecat cand s-a evocat posibilitatea suspendarii sefului statului: fiecare o tine pe a lui.

Sa te faci complice la incalcarea Constitutiei este la fel de grav ca si incalcarea ei. Sa te duci la Cotroceni ca sa ai de unde veni, legitimand astfel un act anticonstitutional, este un mod stupid de a demonstra, cum declara domnul Titus Corlatean, secretarul general al PSD, "respect si curtoazie" fata de o institutie.

Clasa politica s-a lasat tarata in acest ghiveci de crize politice dintr-o teama de-a dreptul irationala de a intra in competitie cu Traian Basescu. Nici acum nimeni nu indrazneste sa-i spuna, serios si argumentat, sefului statului ca tot ce-i prea mult strica. Glumitele infantile ale premierului, gen invataturile lui Tariceanu catre "plodul" de la Cotroceni, sunt hormonale, nu rationale.

Traian Basescu nu este nici trimisul lui Dumnezeu pe Pamant, nici un Superman. Este un politician la fel de mediocru si de lipsit de orizont ca marea majoritate a politicienilor romani. Doar ca el are o firma de PR mai buna. Daca asta e problema adversarilor lui, sa-si schimbe firma de PR si sa comunice mai bine cu cetatenii.

Dar acest circ nu mai poate continua!

Traian Basescu a reusit sa creeze o criza care nu are solutie in sistemul constitutional actual. Este, trebuie sa recunoastem, o mare performanta, poate unica in istoria postdecembrista. Dar nu va reusi performanta de a o rezolva. Solutiile nu mai au cum veni de la Cotroceni. Traian Basescu a aflat si el acest lucru, iar asta il face extrem de nervos si de incoerent in ceea ce intreprinde.
Cum nimeni nu doreste alegeri anticipate, motiunea de cenzura depusa de PD nu va trece la vot. Iar cum PSD este, la randul lui, intr-o criza de proiect in acest caz, ca de altfel in cele mai multe cazuri in ultimii doi ani, criza generata acum de dorinta mafiei politice de la Cluj de a scoate castanele din foc cu mana partidului in folosul prietenilor din PD, am paria ca nu va depune o motiune de cenzura nici in urmatoarele zile, nici la toamna.

Paradoxal, PD si PLD au cel mai mult de pierdut, desi se dovedesc extrem de virulente ca partide aflate in opozitie. Sunt prea legate de Traian Basescu si esecurile sale sunt si esecurile lor. Faptul ca nu a reusit sa-l dea jos pe Tariceanu este o mare bila neagra pentru Traian Basescu.

Nici PSD nu va sta prea pe roze. PD si PLD vor face din el tinta lor preferata, iar presa aservita lui Traian Basescu il va toca marunt. Astea se vor adauga subminarii din interior a partidului de catre cei din "Grupul de la Cluj", ceea ce va duce la cresterea presiunea asupra lui Mircea Geoana, fie pentru demisie, fie pentru inlocuirea lui in cadrul unui nou congres extraordinar.

Toata lumea pierde de pe urma modului discretionar si anticonstitutional in care Traian Basescu isi exercita mandatul de sef al statului. Daca el si Calin
Popescu-Tariceanu chiar sunt patrioti si chiar le pasa de interesul national, de poporul pe care il tot invoca si in numele caruia pretind ca vorbesc, atunci demisioneaza simultan si se retrag pentru o vreme din viata politica. Este singura iesire din acest ghiveci de crize, de care ne puteam lipsi bucurosi. Dar nu avem noi norocul asta! II