Partidul National Liberal si-a exprimat intentia de a participa pe liste comune cu Partidul Democrat. Dupa lungi ezitari, democratii au spus NU.

Decizia PD - o declaratie de razboi

Partidul Democrat a decis, lunea trecuta, sa participe individual la alegerile pentru Parlamentul European. Decizia a fost luata cu unanimitate de voturi! De asemenea, PD si-a stabilit ca obiectiv politic sa iasa pe primul loc in alegerile europarlamentare din 13 mai si sa bata PSD, identificand astfel in social-democrati principalul adversar politic. Decizia i-a luat prin surprindere pe liberali, care considerau ca au ajuns la un armistitiu cu presedintele dupa scandalul "biletelului roz". Tunurile fusesera retrase, iar pe campul de lupta flutura steagul alb. Dar, la scurt timp, armistitiul a fost incalcat.
Principalul argument in decizia democratilor a fost apartenenta la familii politice diferite, invocandu-se in acest sens recomandarile popularilor europeni (PPE). Ei au spus ca mentin Alianta D.A., precum si protocolul cu PNL, candidatura separata fiind o alegere a celei mai bune variante posibile. in plus, PD vrea un pact de neagresiune cu PNL pentru ca ambele partide sa obtina scorul propus!

Citeste si:

De unde pana unde interesul atat de mare al democratilor pentru prestatia politica a liberalilor si, mai ales, cum poate fi intretinuta ideea de alianta in cazul separarii in cel mai important moment al exercitiului politic, alegerile?
Desi pare spontana, decizia PD a fost rodul unei analize serioase. Ultimele sondaje de opinie, realizate inainte de scandalul biletelului care, de altfel, a si grabit pasul democratilor, arata negru pe alb ca votantii Aliantei sunt mult mai putini decat votantii PNL si PD luati separat. De la bun inceput Alianta a avut un procent de sceptici, provenind din electoratul ambelor partide. Dar, in urma scandalurilor din ultimul timp, numarul acestora s-a ingrosat constant. Si, cel mai important, ei completeaza randurile nonvotantilor sau, printr-un vot de blam, se indreapta catre partidul lui Becali.

Sondaje recente (IMAS, BCS) arata ca democratii si-au consolidat pozitia de lideri in cadrul Aliantei, intr-un raport de forte de circa 2 la 1, care le-a si permis sa ia o asemenea decizie. Prin urmare, democratii nu au niciun motiv sa-si iroseasca resursele politice in cadrul ADA. Democratii nu mai vor sa imparta succesul electoral cu aliati care nu le mai sunt pe plac. Iar Basescu nu i-a crescut pe peledisti cu gandul la castraveti.
Un alt element deloc de neglijat este totusi evolutia scandalului "biletelului roz". Dupa ce prim-ministrul a inceput sa-si aminteasca, si el destul de selectiv, anumite interese ale apropiatilor presedintelui pe piata aluminiului, lucrurile au luat o intorsatura pe care Traian Basescu nu a putut sa o prevada de la inceput. Moliceanu a devenit Tariceanu. Democratii au realizat ca nu pot forta institutional organizarea alegerilor anticipate. in consecinta, ei au hotarat sa ramana la guvernare, ceea ce i-a multumit chiar foarte mult pe unii dintre ei. E foarte greu de spus (luand in considerare doar faptele, si nu zvonurile!) daca a aparut o fisura intre Traian Basescu si Partidul Democrat.

Noi credem ca nu, dar zvonurile pot genera aceasta impresie in randurile electoratului.
Pe termen scurt, PD capata astfel o aura de independenta care, asociata cu un succes la europarlamentare, ar da democratilor identitatea si legitimitatea monopolizate pana acum de Traian Basescu. Delimitarea de presedinte tradeaza insa faptul ca democratii iau preponderent in calcul varianta alegerilor la termen, varianta in care Traian Basescu nu are cum sa intervina in campania electorala. in acest caz, lucrurile se leaga: nu vor fi anticipate, democratii raman la guvernare in pozitia de "baieti buni care nu vor sa pericliteze stabilitatea" si isi consolideaza imaginea in campania pentru PE. Iar Traian Basescu va purta singur razboiul cu Tariceanu si liberalii pentru ca, oricum, prezidentialele vor fi abia in 2009. in tot acest scenariu, demersul PSD de suspendare a presedintelui este o incercare de a sparge imaginea de partid in declin care nu mai conteaza in "cartile mari".