Acum o saptamana, Traian Basescu afirma intr-o emisiune televizata ca daca i-ar sta in putinta ar organiza alegeri anticipate "chiar maine".

Aceasta declaratie venea pe fundalul crizei politice ca urmare a respingerii candidaturii lui Varujan Vosganian pentru functia de comisar european. Tema a fost deschisa imediat dupa turul al II-lea al alegerilor prezidentiale, cand Alianta PNL-PD incerca sa se legitimeze ca invingator de facto al momentului electoral de la sfarsitul anului 2004. Pentru ca PSD nu se lasa invins, noul presedinte instalat la Cotroceni a decis sa forteze o transare a situatiei si a afirmat, in 6 ianuarie 2005, ca nu ar fi rau sa se intoarca la vointa populara. De atunci, tema anticipatelor a devenit un motto al actualei puteri.

Despre anticipate s-a vorbit si inainte si dupa organizarea alegerilor pentru Primaria Capitalei, din martie pana in iunie 2005; si ca urmare a crizei inundatiilor din lunile iulie-august ale aceluiasi an; si dupa semnarea Tratatului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana, in aprilie 2005; si inainte de citirea raportului de tara din septembrie 2006; si iata, in pragul aderarii Romaniei la UE. E previzibil ca toata iarna si primavara anului viitor sa fie dedicate acestui subiect, mai ales in contextul organizarii alegerilor pentru europarlamentari, preconizate pentru luna mai 2007.

Uite asa, de aproape doi ani de zile, PD cere - ca e pe val; PNL respinge - ca ar fi o "sinucidere colectiva"; PSD ba vrea, ba nu vrea - ca, inca nu are de unde; PRM tace si scade in sondaje; PNG tipa - pentru ca ar fi primul avantajat de alegerile inainte de termen.

Clasa politica lasa impresia ca in Romania se intampla lucruri serioase, ca intervin modificari majore pe scena politica, ca majoritatea parlamentara se poate modifica, ca arcul guvernamental se poate sparge, ca exista premize pentru noi proiecte politice etc. Intr-un cuvant, avem o clasa politica extrem de agitata.

Totusi, de ce vrea Traian Basescu anticipate in conditiile in care Alianta este, asa cum s-a mai spus, un cadavru viu si, mai mult, ce sanse ar avea Alianta in actualul context politic?

Citeste si:

Basescu vrea anticipate pentru ca a mai vrut si nu l-a costat nimic, ba dimpotriva perspectiva declansarii anticipatelor i-a accentuat latura de "haiduc" care-i stimuleaza cresterea in sondaje. Si pentru ca stilul sau conflictual a sporit resursele de putere ale PD in cadrul Aliantei, chiar detasat la Cotroceni, Traian Basescu ramane liderul reprezentativ al PD, ceea ce a asigurat cresterea democratilor in sondaje si inversarea raportului de forte in cadrul Aliantei.

Traian Basescu mai vrea anticipate pentru ca asa il pune in dificultate, de fiecare data, pe Calin Popescu Tariceanu, care apare ca un "Moliceanu" nehotarat. Traian Basescu mai vrea anticipate pentru ca stie ca in Romania nimeni nu a reusit sa le organizeze, din cauza sistemului semiprezidential care atribuie puteri sensibil egale premierului si presedintelui si din cauza faptului ca nu exista o traditie electorala in acest sens, fiind putin probabil ca alegerile inainte de termen sa capteze electoratul roman.

Daca luam in consideratie ultimul scrutin, pentru Primaria Generala a Capitalei, unde s-au prezentat la vot putin peste 10% dintre bucuresteni, putem deduce ca orice alegeri inainte de termen vor fi grevate de absenteism.

Politic, Alianta a intrat in impas. Guvernarea a stat sub semnul crizei pentru ca premierul a dejucat planul presedintelui de a organiza anticipatele in vara anului 2005. In acelasi timp, impotrivirea liberalilor de a fuziona cu democratii a dejucat al doilea plan al lui Basescu de a forma un curent popular, de centru-dreapta, cu sprijin masiv in actualul Parlament European, care l-ar fi adus, pe viitor, pe actualul sef al statului in fruntea unui partid prezidential.

In timp, lucrurile au scapat de sub control si au intrat intr-un heirupism dambovitean. Aparitia unei noi platforme pe zona de dreapta nu a aparut ca o necesitate electrorala, ci din frustrare politica. Mai mult, platforma lui Stolojan vine in contradictie cu tendinta de polarizare a clasei politice care a inceput in anul 2004. In ultimii trei ani au existat doi poli de putere - PSD si Alianta DA - care trebuia sa elimine excesul de partide care isi aratase ineficienta in perioada 1997-2000. Mai mult, fara liderii sai fondatori - Stolojan si Basescu - Alianta este o constructie fara vectori electorali, pentru ca nu forta ideologica a stat la baza victoriei PNL-PD in alegerile din 2004.

Ajunsa in acest moment, dupa doi ani de crize si tachinari reciproce, Alianta nu se mai prezinta ca o constructie politica credibila, chiar daca liderii acesteia incearca sa puna batista pe tambal. In acest context, tema anticipatelor, care dezavantajeaza in mod rational Alianta, nu este decat o incercare de a camufla handicapul electoral al acestui proiect politic. Alianta isi trage resorturile politice din slabiciunea PSD. Singura sansa a lui Tariceanu este incapacitatea social-democratilor de a-si repune partidul pe picioare. Sa vedem cum vor evolua lucrurile dupa 10 decembrie... Viorica Rosca