Cel putin asa apar lucrurile daca urmarim dezbaterile din presa si de la televiziune. Se scriu rechizitorii, se rostesc fraze infocate despre tradari, tradatori, calai si victime. Atmosfera seamana frapant cu aceea din Cehia inceputului anilor ’90, cind se pornea pe drumul unei adevarate, chiar daca imperfecte, lustratii. Participam la un razboi impotriva amneziei si acest lucru nu poate fi decit bine venit. A vorbi despre "vinatori de vrajitoare" este o eroare grava. "Vrajitoarele" au fost fiinte inocente, stigmatizate si victimizate (pina la executie) in ritualuri paranoice. Delatorii au participat la perpetuarea Raului.

Informatori si ofiteri

Nemarturisind la timp si unii dintre ei jucind rolul de paznici morali ai Cetatii, au contribuit la reproducerea imposturii. Ofiterii securisti si activistii PCR (cadristii si ideologii) au fost insa aceia care au conceput Raul. Urmeaza sa vedem cit de adinci sint aceste scormoniri ale trecutului si care le vor fi efectele. Cit de mult vor afecta aceste actiuni personaje reale sau ne vom rataci, a cita oara, intr-o padure a umbrelor inselatoare? Vom ramine cu atacuri tunatoare impotriva unor informatori care au intirziat nepermis de mult sa se spovedeasca public? Ne vom fi defulat suficient pentru a reveni la o promiscua normalitate a tranzactiilor de fiecare zi? Vom incerca sa nivelam culpele spre a scoate basma-curata pe unii si pe altii, numai pentru ca ne sint simpatici? Scandalul delatorilor nu trebuie lasat sa oculteze suprema infamie a Securitatii ca instrument al dictaturii ideologice si politice comuniste. Informatorii lucrau pentru ofiteri, iar ofiterii erau activisti de partid trimisi in politia secreta. Controlul PCR asupra Securitatii a fost cheia de bolta a functionarii lugubrei institutii. Iar crimele impotriva umanitatii au fost comise in numele unor precepte ideologice dictate de viziunea utopica promulgata de partidul comunist.

Paienjenisul minciunii

Citeste si:

Nimeni nu poate nega ca a sosit din plin momentul scoaterii la iveala a dosarelor celor care sint formatori de opinie, ca si ale politicienilor mai mult sau mai putin de suprafata. Este nevoie de transparenta neingradita de nimic si de adevar total. Altfel, paienjenisul de minciuni devine tot mai apasator, picla impenetrabila se prelungeste la infinit, iar starea de perplexitate morala se converteste irezistibil in cinism, furie, angoasa si disperare. Pe acest fond al ambiguitatilor cetoase prospera populismul peremist si alte asemenea tentatii demagogic-autoritare. Trebuie, asadar, salutata vointa politica a presedintelui Traian Basescu, primul sef al statului postdecembrist care a declansat acest vital proces de exorcizare a demonilor securisto-comunisti. A ne opri la jumatatea dru-mului ar fi o gafa cu consecinte incalculabile. Socurile acestor dezvaluiri sint inevitabile.

Simtul proportiilor

Ne intilnim cu prabusiri etice la oameni pe care i-am respectat. Dar nu toata lumea a colaborat, nu toata lumea a crezut in eternitatea sistemului. Pentru mine, mai presus de orice altceva, delatiunea este o forma de sordida indecenta. Te bagi in viata altcuiva si raportezi despre aceasta persoana fara nici un drept. Semnarea angajamentului de informator este un pacat moral, iar a nu vorbi deschis despre acest lucru nu face decit sa agraveze lucrurile.