Anul 2006 are sanse mari de a primi titlul neoficial de cel mai negru an din istoria PSD. Presedintia lui Mircea Geoana n-a adus revirimentul scontat al partidului, iar sondajele de opinie se incapataneaza sa nu dea PSD-ului mai mult de 25-30%. In mod contrar asteptarilor, al doilea an de guvernare al Aliantei nu aduce cu sine erodarea acesteia in sondaje in beneficiul opozitiei.

O guvernare macinata de contradictii in sanul coalitiei si de certurile dintre presedintele Basescu si premierul Tariceanu este preferata de romani partidului care a guvernat intre 2000 si 2004. "Tinicheaua" acuzatiilor de coruptie atarna inca de coada PSD, iar evenimentele din 2006 au confirmat-o constant.

Reforma simulata

Coborarea pana la aproape 20% a fost provocata la inceputul anului de catre scandalul "Matusa Tamara", legat de provenienta averii lui Adrian Nastase, presedintele executiv al PSD. In aceeasi perioada, un alt lider important, Dan Ioan Popescu, avea aceleasi probleme de justificare a averii. In fata scandalului public, dar si a nemultumirilor din partid, cei doi si-au anuntat autosuspendarea din functiile detinute in PSD pe 15 ianuarie, in pofida faptului ca procedeul nu era statutar. Ce parea a fi primul pas pe care PSD putea sa-l faca in directia curatarii partidului s-a impotmolit la Parlament. Social-democratii s-au batut cu perseverenta si cu succes pentru a impiedica perchezitia ceruta de ministrul Macovei la imobilul din Zambaccian al presedintelui Camerei Deputatilor.

PSD a speculat temerile parlamentarilor in general fata de o justitie prea ireverentioasa vizavi de politicieni si a reusit sa blocheze de mai multe ori demersurile procurorilor.

Episodul a aratat clar ca noua conducere a partidului nu este dispusa sa-si asume riscurile epurarii celor care au diminuat drastic credibilitatea partidului.
Faptul ca Geoana, Mitrea si Iliescu au incercat apoi sa-l convinga pe Nastase sa demisioneze nu a mai parut decat o batalie interna pentru putere in PSD. Cum Nastase s-a opus, i s-a retras sprijinul politic la jumatatea lui martie. Sciziunea a fost evitata la limita, fostii apropiati ai lui Nastase preferand, in marea lor majoritate, sa se ralieze taberei invingatoare.

Citeste si:

"Cazul DIP" a fost solutionat de-abia miercurea trecuta, cand sefia lui Oprescu la PSD-Bucuresti a fost oficializata, avandu-l ca aghiotant pe Vanghelie. Asta la capatul a 6 luni in care filiala a cunoscut o permanenta agitatie si plecari, fortate sau nu, ale unor figuri importante precum Octavian Petrovici sau Codrin Stefanescu.

Marginalizarea lui Nastase si a lui D.I. Popescu au fost victorii a la Pyrrhus pentru Geoana, ce au presupus costuri uriase de credibilitate.

Revoltele anti-Geoana

Singurul succes clar al lui Geoana a fost sabotarea Polului Social al lui Ion Iliescu si Petre Roman care, dintr-o alternativa posibila de stanga la PSD, a devenit un cadru oficializat pentru suetele batraneilor nemultumiti de cuantumul pensiilor. In rest, contabilitatea politica a lui Mircea Geoana este pe minus. Nu a reusit sa impuna nici respect prea mare in partid si nici stoparea actelor de revolta la adresa conducerii. S-a confruntat cu o revolta a deputatilor pe care i-a numit golani pentru ca au semnat o scrisoare de sprijin pentru Nastase, apoi cu una a senatorilor din cauza ca nu a fost suficient de respectuos cu batranul Iliescu.

A treia revolta a fost a Biroului Permanent National, care a aflat din presa ca Geoana a batut palma cu Vadim pentru ca PSD si PRM sa semneze un protocol de colaborare parlamentara. Lipsa coroborarii eforturilor opozitiei dusese deja la pierderea postului de presedinte al Camerei Deputatilor in favoarea liberalului Bogdan Olteanu. Lipsa de tact a lui Geoana a dus la revenirea asupra deciziei initiale si la noi pierderi de credibilitate. Mai ales ca Vadim nu a iertat ofensa gratuita primita de la social-democrati si i-a lasat singuri la sustinerea motiunii de cenzura din iunie. De altfel, utilizarea excesiva a motiunilor nu a avut niciun efect pe planul popularitatii PSD.

In concluzie, inceputul lui 2006 a insemnat pentru PSD o reformare morala esuata, certuri intre taberele din partid, scadere severa in sondaje, o conducere slaba si pierderea unei functii importante in stat.