Ghaddafi pare sa-si fi amintit de vizitele de dinainte de 1989, de vinatorile de prin padurile romanesti. Semnificativ e si cadoul oferit lui Ghaddafi de Mihai Razvan Ungureanu, un pumnal vinatoresc. Intrebarile lui Ghaddafi, "Ce mai face Romania? Ce mai face presedintele?", tradeaza modul de gindire al despotului libian - Tara si Liderul, dar si o oarecare nostalgie impartasita de libienii obisnuiti. Amintirea "prieteniei intre popoare" depaseste cele trei bariere ale fortaretei Bab Azizia, in care locuiesc Ghaddafi si apropiatii sai si e de gasit printre oamenii de rind. Multi iti spun cum au fost tratati cind erau copii de doctori romani sau de focoase asistente medicale venite din Romania.

A trece strada e o aventura la Tripoli. Putine treceri de pietoni. Se circula nebuneste si, mergind intr-o masina condusa de un libian, te intrebi daca aceasta tara are un Cod Rutier. Aproape toate automobilele sint accidentate. Nu au urme de ciocnire decit cele recent cumparate. In centrul orasului e inca spinzuratoarea, dar, spun localnicii, spectacolul pedepsirii publice a fost oprit cu ani in urma.

Ce cauta Romania in Libia?

Vazind peste tot portretul lui Ghaddafi, sau spinzuratoarea nedesfiintata inca, sau agenti plasati prin intersectii, te intrebi ce cauta Romania aici, de ce vrea Basescu sa se intilneasca cu Ghaddafi? In primul rind, Romania vrea contracte economice, raspund oficialii. Bucurestiul crede ca reincalzind fosta relatie strinsa cu regimul de la Tripoli (in fond, o mostenire a lui Ceausescu) isi poate asigura accesul pe piete care au fost pierdute, din nordul Africii, piete asupra carora Libia are influenta.

Semnalul "Marelui Lider"

In aceasta strategie, intilnirea cu Ghaddafi era capitala, caci, daca avea loc, dadea semnalul politic. Sigur, "Marele Lider", dupa cum i s-a adresat Mihai Razvan Ungureanu, a ramas doar colonel, s-a retras din orice functie oficiala, dar de fapt conduce totul cu puteri depline. La usa "Marelui Lider" a esuat ministrul de Externe spaniol. Rusii au dat tircoale si nu au reusit nimic pina acum. La intilnirea dintre Ghaddafi si Ungureanu, convenita in buna traditie, la fata locului, in ultima clipa, "Marele Lider" a "dat verde" cooperarii. Abia din acel moment au inceput lucrurile sa se dezmorteasca. A doua zi, premierul Libiei ii declara lui Ungureanu ca se ofera sa fie un "releu al intereselor economice romanesti" pe piete din nordul Africii pe care Romania le-a pierdut dupa 1989.

Premierul de la Tripoli a pomenit "posibilitatea infiintarii unor firme mixte romano-libiene care sa subcontracteze proiecte de infrastructura in Africa. E limpede ca semnalul politic (n.red. - dat de Ghaddafi ministrilor sai) a determinat aceasta atitudine amicala fata de Romania", a explicat ministrul de Externe. Potrivit lui Ungureanu, Libia si-ar fi exprimat dorinta de a investi in turism in Romania si de a profita, ca pe vremuri, de oferta educationala a universitatilor romanesti, mai ales in domeniul etnic. Bucurestiul vrea sa profite de faptul ca e printre putinele Capitale europene ce pot fi plasate pe harta intereselor Libiei. O tara care isi normalizeaza relatiile cu Occidentul si are doar citeva repere si contacte in Europa: Marea Britanie, Italia, Franta, Germania si… Romania.

La intilnirea cu Ungureanu, Ghaddafi s-a interesat de cum mai arata azi Bucurestiul. La rindul sau, Bucurestiul spera sa-i reincalzeasca amintirile lui Ghaddafi si sa reia relatiile economice.

Ahmed, vorbitorul de romana

In bazarul capitalei Tripoli il intilnesti pe Ahmed, un batrin care isi aminteste cuvinte romanesti. Afla ca esti roman si incepe sa spuna de "pretini", "Ceausescu", "covor", "medic". Ajutindu-te si de italiana lui, poti chiar negocia obiectele pe care le are de vinzare.

Secretul longevitatii unui despot

Doar Fidel Castro il mai intrece in longevitate. Ghaddafi e la putere de 36 de ani. A renuntat la orice functie oficiala, dar portretul lui e omniprezent. Un paria, fost sponsor al terorismului, si-a normalizat relatiile cu Occidentul pentru ca a stiut cind sa cedeze. "Convertirea" lui e un succes al atitudinii ferme americano-britanice.
Secretul longevitatii "Marelui Lider" al Jamahiriei pare sa fie o mult mai buna intelegere a mersului evenimentelor si sensului istoriei decit au avut-o alti dictatori precum Saddam sau Ceausescu.

Citeste si:

Inventivitate

In domeniul anecdotic, asta se vede pina si in portretele "Marelui Lider". Ca si Ceausescu, Ghaddafi e omniprezent in spatiile publice. Dar nu exista doar un portret oficial de care-ti vine sa te saturi, ci o multime de variante, pe care le intilnesti si unde nu te astepti (pe tricouri sau pe oglinda in care vrei sa-ti aranjezi tinuta inainte de a intra la ministrul de Externe de la Tripoli). Ghaddafi e prezentat in diferite ipostaze: ginditor, om de actiune, in desert, in fata unei cascade, cu ochelari sau fara. Dar in spatele tablourilor, a personajului exotic, pe seama caruia circula legende (multe adevarate), sta un despot mai calculat decit altii, care stie cind e momentul sa cedeze. Ca orice despot, el ii admira pe cei puternici, si-i dispretuieste pe cei slabi. El e constient ca ii este pretuita excentricitatea si de aceea e scump la vedere, umilindu-si interlocutorii pe care-i stie moi si tematori. In acelasi timp, Ghaddafi simte mersul istoriei si cedeaza in fata celor puternici.

Succes americano-britanic

O demonstreaza anul si chiar data "convertirii" lui Ghaddafi. 2003, 19 decembrie. Cei care au fortat aceasta "convertire" sint americanii si britanicii. 2003 a fost anul decisiv in Orientul Mijlociu. In primavara, americanii si britanicii au aratat cit sint de seriosi in relatie cu dictatorul de la Bagdad. Regimul lui Saddam a fost spulberat in aprilie. In august, Libia admitea responsabilitatea pentru atentatul din 1988 de la Lockerbie si oferea peste doua miliarde de dolari compensatii celor 270 de pasageri ucisi in atentat. Pe 13 decembrie, chiar Saddam, "Leul din Bagdad", a fost scos din groapa in care statea ascuns. Pe 19 decembrie, Libia anunta oficial ca renunta la armele de distrugere in masa, marturisea totul si serviciile secrete occidentale erau surprinse de amploarea programului libian de inarmare. Negocierile acestei decizii care a surprins pe toata lumea durau de noua luni.

Tratativele secrete au inceput la initiativa lui Ghaddafi odata cu debutul interventiei americane si britanice in Irak. De atunci, Libia a inceput sa-si normalizeze relatiile cu Occidentul. Premierul Tony Blair a vizitat Libia in 2004, David Welch, asistentul secretarului de Stat a fost si el recent la Tripoli. Regimul a invatat lectia si incearca sa o predea si altor state arabe. Fiul lui Ghaddafi, Seif, a rezumat aceasta lectie: "Fie arabii se vor schimba, fie schimbarea le va fi impusa din afara".

Citeva excentricitati

• In 2004, la prima sa vizita in Europa dupa 15 ani, la Bruxelles, Ghaddafi a refuzat sa fie cazat la hotelul unde stau de obicei sefii de stat. Si-a instalat un cort beduin in curtea unui palat din Bruxelles.

• In iulie 2005, Ghaddafi a anulat intilnirea pe care o avea programata cu ministrul de Externe al Spaniei, Miguel Angel Moratinos. Inaltul oficial spaniol il asteptase in zadar timp de zece ore la locul intilnirii.

• Liderul libian a parasit summitul Ligii Arabe din iunie 2004, chiar in timpul discursului sefului Ligii, Amr Mussa. Se pare ca Ghaddafi a fost deranjat de critica lui Mussa impotriva arabilor care actioneaza unilateral.

• Ghaddafi a fost acuzat ca ar fi planuit un complot pentru a-l ucide pe printul saudit Abdullah (actualul rege al Arabiei Saudite). Libia a respins ferm acuzatiile. Ghaddafi, care se considera "un revolutionar", dispretuieste monarhia saudita.

• La moartea lui Ronald Reagan, Ghaddafi si-a exprimat regretul ca acesta a murit "inainte sa fie supus judecatii pentru atacurile aeriene din 1986". Ghaddafi sustine ca in acel atac ar fi fost ucisa fiica pe care o adoptase si inca 36 de persoane.

• Ghaddafi se deplaseaza in vizitele sale in strainatate insotit de un grup de femei garzi de corp