-Cum se vede, domnule judecator, Justitia din Romania de la Strasbourg?

- Este o intrebare, as zice, interesanta si de actualitate, pentru ca observ ca se discuta de mai multa vreme de reforma Justitiei in Romania. De la Strasbourg, as putea spune ca Justitia din Romania apare ca fiind organizata intr-un sistem absolut incoerent. Mi-a fost foarte greu sa le explic colegilor judecatori de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO - n.r.) organizarea sistemului judecatoresc din Romania, pentru ca ei sunt obisnuiti cu un sistem logic si coerent, in cadrul caruia este un prim grad de jurisdictie, apoi exista posibilitatea repunerii in discutie a hotararii care a fost pronuntata, dupa care avem un al treilea grad de jurisdictie, socotit - de regula - ca fiind o jurisdictie extraordinara, in fata instantei supreme a unei tari.

De aceea se si spune in limbajul Curtii de la Strasbourg ca aceasta este o a patra instanta. Observati ca, in celelalte tari europene, lucrurile apar logic, pentru ca avem o prima instanta, dupa care intervine instanta de apel sau de recurs si, apoi, instanta de complet superior judiciar, care este chemata sa asigure unitatea de practica judecatoreasca, deci interpretarea unitara a legii.

In fata acestei instante insa, nu se repun in discutie faptele unui proces, ci se discuta numai modul in care instantele inferioare au interpretat si au aplicat legea. Colegii mei nu au putut pricepe decat cu foarte mare greutate ca in tara nostra Justitia este organizata oarecum ciudat. Noi avem judecatorii, ca prime instante, apoi avem tribunalele judetene, unde se judeca apelul, dupa care recursul impotriva hotararilor pronuntate de tribunale, care se judeca la curtile de apel.

Alteori, procesul pleaca de la tribunal, merge in apel la curtea de apel, cum ar fi si normal, si apoi ajunge, in recurs, la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Dar, in masura in care un proces porneste in prima instanta de la judecatorie, continua cu apelul la tribunal si se finalizeaza cu recurs la curtea de apel, este complet ilogic.

- Care ar fi atunci solutia cea mai buna pentru Romania?

- Atata vreme cat nu adoptam o solutie radicala, ne invartim in jurul problemei reformei sistemului judiciar. S-a ajuns la aceasta situatie complicata pentru ca reforma care a inceput in anii 1992-1993 a fost profund gresita. S-au infiintat curtile de apel fara sa se conceapa locul lor exact, firesc, intr-un sistem judiciar. Nu s-a voit desfiintarea tribunalelor judetene si s-a spus ca, fiind infiintate curtile de apel, ele vor judeca recursurile impotriva hotararilor pronuntate in apel de catre tribunalele judetene.

Observati cat de ilogica este toata aceasta conceptie? De ce? Pentru simplul motiv ca tribunalele judetene judeca apelul, iar curtile de apel, care ar trebui sa judece - si prin denumirea lor - apelul, judeca recursul. Greseala a fost initiala si se pastreaza si astazi. Eu am asteptat cu nerabdare noua lege a sistemului judiciar din Romania, crezand ca, in sfarsit, vom avea o organizare clara, logica, coerenta, unitara, dar m-am inselat.

Citeste si:

- Cu alte cuvinte, credeti ca insasi organizarea sistemului judiciar este profund viciata si genereaza o serie de probleme?

- Cum sa avem practica unitara cand avem 16 curti de apel, care sunt suverane si care pot avea jurisprudente deosebite si unde, de foarte multe ori, hotararile raman definitive si irevocabile? In definitiv, un judecator dintr-un complet de judecata de la o curte de apel stie ca hotararea lui nu va mai fi controlata de instanta suprema. De aceea, avem in Romania procese identice, dar cu solutii diametral opuse, pentru ca avem 16 curti de apel ale caror hotarari, de cele mai multe ori, nu mai pot fi atacate. M-ati intrebat care este solutia.

Ori desfiintai tribunalele judetene si infiintai curti de apel, ori puneai pe acelasi palier - din punctul de vedere al competentei - judecatoriile si tribunalele judetene. Iar sentintele pronuntate de aceste instante puteau fi atacate cu apel la curtile de apel si, apoi, cu recurs la Inalta Curte. Mie mi se pare simplu ca buna ziua.

- Zilele acestea, in Romania se discuta despre punerea in aplicare a doua hotarari CEDO prin care statul a fost condamnat pentru tortura si rele tratamente.

- Am observat ca s-au repus in discutie cele doua dosare in care Romania a fost condamnata pentru nerespectarea articolului 3 din Conventie. Chiar in dosarul Bursuc impotriva Romaniei, statul a fost condamnat pentru tortura. Romania a intrat in "clubul" tarilor care au fost condamnate pentru tortura. Este primul caz si sper sa fie si singurul.

Nu este mai putin adevarat insa ca, la ora la care noi vorbim, sunt comunicate mai multe cauze Guvernului roman in care reclamantii se plang pentru rele tratamente aplicate in special de catre organele de politie. Or, degeaba ai o legislatie corespunzatoare, perfect compatibila cu dispozitiile Conventiei, daca cei chemati sa o aplice nu sunt capabili sa o aplice in asa fel incat sa nu se ajunga la asemenea situatii.

- Intr-un clasament al celor care se adreseaza CEDO, romanii pe ce loc se situeaza?

- La ora la care vorbim, cele mai multe cauze pe rolul CEDO sunt cele impotriva Turciei, apoi cele impotriva Rusiei, Poloniei si apoi, pe locul patru, este Romania. Romania are la ora actuala pe rolul instantei europene peste 8000 de cereri. Numai ca, statistic si din experienta pe care o am acolo pana acum, pot sa spun ca peste 95 la suta dintre acestea sunt inadmisibile pentru neindeplinirea conditiilor pentru care te poti adresa instantei europene pentru a invoca incalcarea unui drept. De aceea dureaza foarte mult examinarea unei cereri la CEDO, pentru ca exista si foarte mult balast.