Uniunii Europene, care nu inceteaza sa faca ochii mari si sa ameninte ca taie robinetul cu euro, daca nu se inregistreaza un recul al coruptiei, Romania ii raspunde cu un guvern de ampla coalitie dupa model german, isi incepe articolul Gérard Delaloye.

Operatiunea se face in doi timpi, explica jurnalistul. La 30 noiembrie, alegatorii, refuzand sa decida in favoarea unui partid sau al altuia, acorda 33% fiecaruia dintre cele doua mari partide - PSD, fondat de Ion Iliescu, si PD-L-ul actualului presedinte Traian Basescu.

Pentru a arata si mai bine ca sunt la egalitate, alegatorul i-a dat cu 0,7% voturi mai multe PSD-ului, dar cu trei deputati mai mult PDL-ului, constata exclamativ Gérard Delaloye. Desi tertii sunt exclusi, Partidul National Liberal al premierului in exercitiu obtine un cochet 18%, in timp ce ultranationalistii sunt indepartati din Parlament.

Intarit de acest rezultat, presedintele Basescu decide sa acorde conducerea guvernului partidului cu majoritate relativa in Parlament si incredinteaza aceasta sarcina unuia dintre elevii sai, Emil Boc, in varsta de 42 de ani, deputat si primar de Cluj, reales in iunie cu peste 80% din voturi.

'In principiu - dar numai in principiu!'
, dupa cum atrage atentia exclamativ autorul articolului - PSD este un partid de stanga, membru al Internationalei Socialiste. PDL se socoate a fi un partid de dreapta (membru al PPE), dar oricine la Strasbourg (sediul Parlamentului European - n.r.) isi aduce aminte ca era inca membru al grupului socialist in 2004. In fapt, aceste doua partide, care, dupa caderea lui Ceausescu, formau un singur partid, Frontul Salvarii Nationale, sunt doua vaste conglomerate de interese regionale, clientelare si financiare in privinta carora chiar si politologul cel mai avizat s-ar gasi in dificultate, dincolo de adevarurile proclamate, sa formuleze diferente ideologice, scrie Gérard Delaloye.

"Sa spunem ca in proportie de 95% numitorul comun al politicienilior din ambele tabere este de a se imbogati mult si repede. Nu este o atitudine specific romaneasca, ea se regaseste aproape peste tot in Est si in Balcani", adauga autorul articolului.

Guvernul lui Emil Boc, supus la inceputul saptamanii trecute aprobarii celor doua treimi dintre deputati care ar trebui sa-l sustina, este imaginea democratiei tinere si imperfecte pe care trebuie sa o administreze. Astfel, remarca jurnalistul elvetian, Ministerul Turismului este incredintat sotiei (din PDL) a proprietarului unui mare lant hotelier.

La protejarea mediului, il gasim pe bratul drept al boss-ului portului Constanta, care se straduieste de cativa ani sa distruga litoralul Marii Negre si Delta Dunarii (referire la primarul Radu Mazare - n.r.).

Ministerul Transporturilor isi regasteste titularul (PDL) de acum zece ani, un om care deja a facut de mai multe ori avere cu fonduri pentru autostrazi fara a construi un singur kilometru, sustine Gérard Delaloye (informatiile jurnalistului sunt insa inexacte - n.r.).

Citeste si:

Presa este plina in aceste zile de mici istorioare a caror savoare ii face pe romanii de bun simt, carora le-ar fi placut atat de mult ca tara sa le fie recunoscuta drept "civilizata", sa-si piarda zambetul, scrie Gérard Delaloye. Ca si cum, daca treci de un anume meridian, curatenia in politica nu tine decat de vis, chiar de utopie, este concluzia jurnalistului.

El recomanda, in caz ca cineva vrea sa se "convinga" de adevarul acestei constatari, Jurnalul de razboi tinut de René de Weck, ambasadorul elvetian la Bucuresti in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, care remarcase certurile dintre liderii politici romani si mizele electorale pe care le aveau acestia in vedere in momente cruciale pentru tara, cand ar fi trebuit sa ia masuri de urgenta pentru a se pune la adapost de influenta sovietica ulterioara, care era previzibila.

De altfel, scria ambasadorul, chiar daca cei patru principali lideri politici ar fi fost capabili sa se inteleaga si ar fi fost decisi sa o faca, ei ar fi fost impiedicati de prietenii si partizanii lor. "Aceasta tara nu a cunoscut decat o politica a clientelismului".

Cine vrea sa faca o cariera in slujba statului nu se gandeste sa il serveasca, ci sa imbratiseze o profesiune profitabila. Nu este atasat de o idee, ci de un om pe care il crede in stare sa-i asigure averea. Cand seful lui vine la putere, nu-i cere sa salveze patria, ci sa-i faca rost de un loc caldut", scria ambasadorul la 17 octombrie 1944, potrivit citatelor redate in articolul din Le Temps de Gérard Delaloye, care precizeaza ca observatiile diplomatului isi pastreaza si azi pertinenta.

Astazi, pentru romanul deziluzionat, aceasta licarire se numeste, in pofida a tot, Emil Boc. Presa nu il menajeaza. Guvernul sau este considerat foarte slab, se pariaza deja pe viitoarea sa cadere. Insa Boc este abil, noteaza Delaloye, care explica: el a exterminat virusul nationalist la Cluj, capitala Transilvaniei, care, in urma cu 15 ani, vota masiv pentru un exaltat de extrema-dreapta (referire la Gheroghe Funar - n.r.). Si, adauga jurnalistul, e de notorietate faptul ca Boc nu a profitat de putere pentru a se imbogati.

Gerard Delaloye este jurnalist si istoric. Traieste la Lausanne, in Elvetia, dar vine frecvent la Bucuresti si este un bun cunoscator al realitatilor din Romania, despre care a publicat in decursul timpului mai multe articole in presa elvetiana. Intr-unul dintre ele, din 2006, intitulat "Un cocteil populist si fascist se pregateste in Est" analiza extremismul radical de dreapta in Europa de Est si afirma ca Gigi Becali este "un om foarte periculos".

Anul trecut, tot in Le Temps, Gerard Delaloye scria ca suspendarea presedintelui Basescu este un al doilea puci al lui Ion Iliescu si ca Parlamentul, care se bucura de puteri excesive, ii "slujeste" pe oligarhi, intrucat clasa politica romaneasca nu a ajuns la maturitate si nu va putea evita anarhia decat printr-o revizuire radicala a Constitutiei.