O batranica cocheta cu palarie de fetru, cum mai vezi doar prin jurnalele de moda din anii '50, se indreapta cu pas hotarat spre sala de festivitati a Garii de Nord. A intarziat. Se opreste in pragul usii, ingrozita. E de urcat. O scara in spirala, lunga ca o zi de post. Treapta numarul 65 e si ultima.

"Astea-s scari pentru pensionari?!", intreaba femeia. Nu-i raspunde nimeni. Colegii din Partidul Pensionarilor, veniti din toata tara, ca si ea, pentru Congresul extraordinar, discuta deja aprins despre schimbarea majora din formatiune. "Sa se schimbe numele in Partidul Popular al Protectiei Sociale", spune un domn. "Ca sa atragem tineri in partid". "Si sa avem si noi reprezentanti printre Popularii din Parlamentul European", adauga un altul. "Stai s-ajungem mai intai in Parlamentul nostru", contraataca o doamna cu parul alb. Amintirea alegerilor locale din iunie, cand Partidul Pensionarilor si al Protectiei Sociale a primit doar 0,04 din voturi, le ia avantul. "Sa nu ne fie rusine ca suntem batrani", spune fondatorul PPPS, Ioan Georgescu, in varsta de 83 de ani.

Citeste si:

"Sa nu se schimbe nimic din titulatura sau sa se schimbe in Coalitia dintre Partidul Popular si cel al Pensionarilor", propune el. Pentru a continua dezbaterile politicienii seniori se indreapta cu palarie si baston spre sala de festivitati. Intra pe rand pe usa tapetata cu afise ramase de la alte sedinte: SNCFR - Plecari trenuri si Proiectul Integrarea in viitor. Ochii batranicii, care n-a apucat inca sa-si scoata palaria de fetru, zabovesc pe o schema a retelei feroviare romane din 1981. Avea pe atunci cincizeci de ani. "Ce tineri eram". In sala miroase a gara, a tutun ud si mocheta imbacsita. Neoane lipsa si neoane care palpaie ca si scaunele de plus tocit si pe alocuri carpit, amintesc de salile de cinematograf din cartierele marginase ale Bucurestiului. "Analizand cei unsprezece ani de munca, truda, chin si bani de la infiintarea partidului, am ajuns la concluzia ca ne-am izolat si ca trebuie sa ne schimbam numele", spune un senior din prezidiu.

In prezidiu, flancati de steagul Romaniei si de cel al UE, stau pensionarii cu functii. Contrar imaginilor vazute la televizor cu sedinte de partid, pe masa pensionarilor sunt, dupa buget, pahare de plastic si o apa minerala. De rosul plusului, care acopera prezidiul, spanzura un banner scris de mana, care aminteste celor prezenti scopul reuniunii: PPPS. Un domn venerabil cu cravata rosie asezat in ultimul rand al salii - de acolo inscrisurile de pe banner nu pot fi deslusite - scoate tacticos din sacose, rand pe rand, oltenesti, branza si paine. Le pune pe scaunul de alaturi si mananca. E vremea pranzului si sedinta poate dura. Cei circa 60 de pensionari, membri de partid, prezenti in sala isi iau constiincios notite. Din ultimul rand se aud doar franturi de discurs politic. "Noi suntem 6 milioane de pensionari in Romania si ungurii, mai putini ca noi, au 40 de reprezentanti in Parlament".