Dupa 18 ani de la mineriada din iunie '90, Piata Universitatii s-a redeschis si redevine "kilometrul 0 al democratiei", locul unde se strang semnaturi, de catre Asociatia Victimelor Mineriadelor, pentru arestarea lui Ion Iliescu, principalul vinovat pentru mortii si ranitii mineriadelor.

13-15 iunie 1990 - atac terorist

Demonstratia din Piata Universitatii a reprezentat o miscare politica si civica a unei elite a societatii romanesti care-si propunea sa protesteze in scopul promovarii valorilor celui mai important document programatic de dupa Revolutie, "Proclamatia de la Timisoara". In Piata Universitatii a fost viu spiritul acestei Proclamatii. Cuvintele de ordine erau: "Vrem alegeri libere!", "Jos comunismul!", "Guvern fara comunisti!".

Iata pentru ce miscarea din Piata Universitatii a fost perceputa ca un pericol de catre comunistii aflati la putere. Acestia, prin reprimarea demonstratiei, au declansat o actiune terorista de stat. Represiunea a fost initiata, coordonata, executata si apoi protejata (in sensul blocarii cercetarilor penale) de catre institutiile statului de la acea vreme. Se fac responsabili de declansarea acestei actiuni, Ion Iliescu in calitatea ce-o detinea de Presedinte al Romaniei, Petre Roman in calitate de Prim Ministru, Virgil Magureanu - Director al Serviciului Roman de Informatii, Mihai Chitac - Ministru de Interne, Gelu Voican Voiculescu - membru al Guvernului Romaniei, prof. N. S. Dumitru, generalul Corneliu Diamandescu - sef al IGP, Victor Atanasie Stanculescu in calitate de Ministru al Apararii Nationale si, nu in ultimul rand, conducatorul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma.

Atacul a avut drept scop dispersarea demonstrantilor din PiataUniversitatii, dar si distrugerea sediilor unor partide politice: PNT-CD si PNL si chiar suprimarea fizica a unor lideri: Corneliu Coposu era cautat spre a fi "spanzurat" asa cum se laudau unii indivizi imbracati in haine de mineri, iar altii il cautau pe Marian Munteanu, liderul studentilor, spre a-i "taia capul". Au fost de asemenea cautati spre a fi pedepsiti si ziaristul Petre Mihai Bacanu sau liderul taranist Ion Ratiu. Au fost atacate sediile unor ziare, precum: "Dreptatea", "Romanul Liber", "Romania Libera", "Baricada". Au fost atacate sediile unor asociatii precum: Asociatia Fostilor Detinuti Politici, Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi, dar si Universitatea Bucuresti si Institutul de Arhitectura "Ion Mincu".

Desi Petre Roman a avut prilejul sa constate caracterul pasnic al demonstrantilor (prin discutiile pe care le-au purtat emisarii sai, Sever Georgescu - Secretar general al Guvernului si Radu Dop - secretar de stat in Ministerul Sanatatii in dupa-amiaza zilei de 11 iunie in Piata Universitatii), acesta aproba totusi "Planul de evacuare al Pietei Universitatii" in data de 12 iunie.

Planul a fost de asemenea aprobat de Ion Iliescu si de Virgil Magureanu. Prin executarea acestui plan s-a dat acordul pentru interventia in forta a politiei si armatei in reprimarea demonstratiei. Petre Roman a considerat ca in baza comunicatului Procuraturii Generale din 12 iunie "s-a constituit, sub forma concreta, temeiul legal pentru inlaturarea focarului din Piata Universitatii, infectia putem spune, atat politica cat si sanitara, dupa cate am constatat noi".

Ca urmare a actiunii, in prima zi, conform datelor oficiale, s-au facut 263 de arestari.

Atat Petre Roman cat si Ion Iliescu, in repetate randuri au instigat populatia capitalei si minerii pentru a actiona violent, vorbind despre "forte extremiste" sau "forte de tip legionar".

Minciuni pe banda rulanta

Comunicatul din 13 iunie al lui Ion Iliescu, intitulat "Apel catre cetatenii capitalei", a dat prilejul sporirii violentei. Petre Roman difuza in mass-media minciuni si acuzatii halucinante la adresa partidelor istorice: "La PNTCD s-au gasit baterii de sticle incendiare, munitie, materiale de propaganda cu caracter legionar net, fiole cu substante halucinogene". Petre Roman a sustinut ca, in subsolul cladirii Universitatii, s-au gasit in clubul studentesc 22 arme de foc, iar in 16 iunie, acelasi Petre Roman, justificand si operatiunile represive, sustinea: "La sediul Asociatiei 16-22 Decembrie s-au gasit mai multe milioane de lei, zeci de mii de dolari, propaganda de tip legionar, munitie si o multitudine de obiecte de lupta".

Ca factori activi ai dirijarii actiunilor de represiune s-au manifestat, in noaptea de 13 spre 14 iunie, Gelu Voican Voiculescu in echipa cu profesorul N. S. Dumitru si cu Cico Dumitrescu. "Ne-am infiltrat in teatrele de operatiuni"- citat din Gelu Voican Voiculescu, 16.06.1990.

Citeste si:

Un factor de instigare la violenta, de raspandire de informatii false si de manipulare a Guvernului a fost ofiterul in rezerva Kuki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman.

Manipularea opiniei publice s-a facut in maniera continua in acele zile, prin Televiziunea Romana autointitulata "libera", desi condusa de Razvan Teodorescu.

La represiunea "Pietei Universitatii" au participat insa si mineri, cetateni civili, politisti si militari adusi din alte judete, prin mobilizarea ceruta de reprezentanti ai Guvernului sau ai SRI. A fost necesar acest lucru deoarece populatia capitalei, desi instigata sa participe la actiune, nu a fost receptiva, asa cum a constatat (16 iunie) chiar Victor Atanasie Stanculescu. El considera prezenta minerilor benefica, dar nu putea sa nu aprecieze ca "este pacat ca in Capitala, unde exista atata populatie organizata in intreprinderi, este a treia oara cand trebuie sa vina minerii sa sprijine niste actiuni ale statului de drept si nu am avut din uzine o participare semnificativa decat dupa ce fenomenele s-au amplificat, dar si atunci au aparut mai intai cei din provincie."

La acest capitol al participarii provinciei trebuie aratat cum s-a facut mobilizarea cu sprijinul FSN, a unor cetateni din Ploiesti, a unor mineri de la Ceptura si Filipestii de Padure, precum si a unor unitati militare prahovene. In dupa-amiaza zilei de 13 iunie, la ordinul lui Balanoiu Nicolae (FSN), un fel de "prefect" al Judetului Prahova, a inceput mobilizarea, dupa consultarea prealabila pe care a avut-o cu Petre Roman si Virgil Magureanu. La sediul FSN Prahova s-au incarcat autobuze cu oameni care acceptau sa mearga la Bucuresti.

Actionand meticulos, cu spirit de "responsabilitate", FSN-istii prahoveni au facut "Tabele cu oameni de buna credinta ce au participat la actiunea de restabilire a ordinii cat si impotriva bandelor de vandali ce au atacat Televiziunea si sediul Guvernului".

Acestia, ca de altfel si minerii, au fost transportati la Bucuresti cu autobuze puse la dispozitie de directorul Intreprinderii de Transport Ploiesti.

Intorsi in zorii zilei de 14 iunie in Ploiesti, participantii au scandat in fata sediului FSN: "Nu mai sunt Golani", iar apoi, dupa ce au fost felicitati de catre liderii judeteni, au devastat sediile PNT-CD si al PNL din Ploiesti. De aceasta operatiune nu au fost straini Corneliu Paltanea - seful SRI Prahova, precum si liderii FSN: Petre Turlea, Helmut Necula, Corneliu Ruse, Marcel Chiritescu si colonelul George Danescu, seful Inspectoratului Judetean de Politie Prahova.

Acest episod 13-15 iunie face parte dintr-un lant de "mineriade", initiat in 28 ianuarie 1990 si derulate in diferite momente pana in 1999. Ele au fost forme de manifestare agresive, ale structurilor comuniste si ale securitatii, care au actionat sub pavaza pseudodemocratilor, acaparatori ai puterii politice postdecembriste.

Aceasta este si explicatia pentru faptul ca, in raport cu sutele de sesizari depuse de institutii publice sau persoane fizice, nu s-au initiat de catre institutiile abilitate demersuri de cercetare in scopul gasirii faptasilor.

S-ar fi cuvenit ca opiniei publice sa i se fi adus cu mult timp in urma la cunostinta adevarul, iar vinovatii sa fie cu dreptate pedepsiti pentru subminarea autoritatii statului, pentru omucidere, jaf, talharie si privare de libertate, pentru organizarea de atacuri teroriste.

"In fata acestor adevaruri, Ion Iliescu si-ar gasi locul meritat in constiinta bucurestenilor. Pentru ei, vechiul bolsevic va ramane un Ben Laden al politicii romanesti.", a declarat Presedintele Asociatiei Ofensiva Crestin-Democrata, Remus Opris.

La inceputul anilor '90, Ion Iliescu a creat in jurul PDSR-ului un colhoz politic alcatuit din vechii sai colaboratori, distribuiti in partide precum: PUNR, PSM, PRM, cunoscut si sub denumirea de patrulaterul rosu.