Saptamana aceasta s-a implinit un an de la eliberarea ultimilor detinuti politici de la Tiraspol, fosti membri ai "grupului Ilascu". Ziarul ZIUA a militat de-a lungul anilor pentru punerea in libertate a patriotilor romani. Ne-am deplasat la Chisinau ca sa vedem in ce conditii traiesc cei trei astazi. La un an de la eliberarea eroilor de la Nistru, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, dupa 15 ani de temnita grea si ilegala, si la patru ani de la punerea in libertate a lui Alexandru Lesco, dupa 12 ani de suferinte la Tiraspol, situatia eroilor romani nu s-a imbunatatit remarcabil. Mai mult, sunt suntati de autoritatile de la Bucuresti.

Desi au cetatenie romana si au primit Ordinul National Steaua Romaniei si Cetatenia de Onoare a Capitalei, cei trei nu pot locui in Romania. Pentru ca nu au buletin. Si nu au Carte de Identitate romaneasca pentru ca nu au resedinta in Romania. Si nu au resedinta in tara pentru ca, desi li s-au facut numeroase promisiuni, apartamentele cuvenite in Bucuresti nu au mai aparut niciodata. Pana si telefonul mobil oferit fiecaruia de premierul Calin Popescu Tariceanu, cu asigurarea ca il vor putea folosi in permanenta, intr-o zi, dupa vreo luna de folosinta, s-a oprit, definitiv. Guvernul nu a putut da nici o explicatie. Mai mult: un proiect de lege initiat de senatorul si poetul Adrian Paunescu, prin care li se confereau celor trei luptatori incarcerati si torturati pentru Romania peste 5000 de zile aceleasi drepturi cu cele ale revolutionarilor de-o zi-doua din decembrie 1989, s-a izbit de refuzul unor deputati. Alti parlamentari au umblat chiar la lista eroilor, eliminandu-l pe ascuns pe Alexandru Lesco. Si acesta este doar varful aisbergului incercarilor la care sunt in continuare supusi cei trei. De fapt, modul in care sunt tratati arata ca statul roman ii considera pe basarabeni, chiar eroi pentru Romania fiind, un fel "romani de mana a doua".

Fundatie pentru Romania

In urma cu un an, la 2 si, respectiv 4 iunie, Andrei Ivantoc si Tudor Popa vedeau libertatea prima oara dupa 15 ani. Cu trei ani inainte, tot la 2 iunie, Alexandru Lesco se trezise, la randul lui, intr-o lume noua si, oarecum, potrivnica.

Citeste si:

Corneliu Vlad, un reputat comentator de politica externa, remarca atunci ca cei trei, reintorsi asemenea lui Ulise acasa dupa un rastimp lung si lugubru in iadul temnitelor transnistrene, incearca sa revina la viata normala, sa se obisnuiasca din nou cu libertatea. "Incet, incet, ma deprind si eu cu lumea" - spunea unul dintre ei. S-au aflat la un control de sanatate la Spitalul Militar din Bucuresti, la un sejur oferit de presedintele Traian Basescu in Romania, dupa care, au revenit de unde au plecat. S-au acomodat cu greu - lumea a evoluat rapid in 15 ani. Acum sunt alaturi de cei dragi si nu isi reneaga crezul pentru care si-au sacrificat libertatea: limba romana si Romania Mare. Iar "daca s-ar intoarce timpul inapoi as face exact acelasi lucru" - marturiseste unul dintre ei. Printr-o adevarata minune - scria Corneliu Vlad in urma cu un an -, acestia au supravietuit tuturor incercarilor, desi cand i-am vazut in custile cu gratii de fier ale simulacrului judiciar de la Tiraspol, in 1992, ajunsesera la granita subtire dintre viata si moarte. Si-au regasit familiile, liberatea si poporul, au ramas neclintiti in convingeri si traiesc printre semenii lor nu atat ca eroi, cat ca oameni obisnuiti. Mai mult, doi dintre ei - Popa si Lesco (foto sus) - au pus bazele Fundatiei pentru Romania, prin care doresc sa-si continuie activitatea, pentru romanii de pe ambele maluri ale Prutului.

Andrei Ivantoc, agresat in momentul eliberarii

In urma cu un an, BBC si alte canale romanesti transmiteau in direct eliberarea zbuciumata a detinutilor. Andrei Ivantoc a fost agresat de fortele de securitate ale Tiraspolului si apoi luat cu forta de autoritatile Republicii Moldova si transportat la Chisinau. Incidentul a avut loc in momentul eliberarii la punctul de control de langa Tighina, cand Andrei Ivantoc a inceput sa fuga spre teritoriul controlat de regimul separatist de la Tiraspol. El a fost urmarit, ajuns din urma, trantit la pamant si batut de agenti ai securitatii nistrene. Apoi a fost urcat cu forta intr-o masina oficiala a Republicii Moldova, care a trecut in viteza de bariera de securitate, unde asteptau mai multe personalitati ale vietii publice si numerosi ziaristi. Seful Misiunii OSCE in Republica Moldova, Louis O'Neill, a afirmat ulterior ca in momentul eliberarii acestuia nu a fost aplicata forta. Andrei Ivantoc a negat insa acest lucru, afirmand ca reprezentantii OSCE evita sa spuna adevarul, fapt intarit de ziaristii aflati la fata locului.