Castigator al Palme d’Or, al Oscarului si al Globului de Aur, cineastul Claude Lelouch are in spate o prodigioasa cariera. A filmat clandestin in URSS, a fost arestat pentru „incalcarea limitei de viteza“ intr-un lungmetraj si a facut 41 de pelicule, cucerind trofeul suprem de la Cannes cu cea de-a saptea. Este deopotriva regizor, producator, scenarist, creator de dialoguri, montor etc. Lelouch are o relatie tensionata cu critica de film din Franta si conflictuala la activ. Cineastul s-a aflat la Bucuresti cu ocazia lansarii ultimului sau film, „Roman de gare“, la invitatia distribuitorului Glob Com Media si a Institutului Francez.

Ati obtinut si Oscarul, si Palme d’Or. Mai este astazi posibila o astfel de performanta?

Da, desigur. Desi fratii Dardenne au avut doua Palme d’Or si nici o nominalizare la Oscar, se mai poate intimpla, nu disper, nu sint lucruri pe care sa le poti premedita. Nimeni nu face filme ca sa aiba in palmares vreun Palme d’Or sau vreun Oscar. Eu nu ma gindesc deloc la premii. Sint incintat astazi de a fi obtinut astfel de recompense, au reprezentat o sansa pentru mine, dar am facut mereu filme cu gindul de a distra publicul cea mai mare ambitie a mea e sa impartasesc un moment cu oamenii. Si sa faci filme e o poveste de dragoste, numai ca, in loc s-o traiesti si s-o imparti cu o singura alta persoana, o faci cu milioane. Asa ca am trait 41 de povesti de dragoste si uneori am reusit sa le impartasesc cu publicul, alteori, nu. Uneori, filmele mele n-au mers bine din punct de vedere comercial, si atunci am fost trist, ca la sfirsitul unei relatii amoroase, cind celalalt nu te mai vrea.

Citeste si:

Multidisciplinaritatea (sinteti producator, scenarist, regizor etc.) va ajuta in meseria de cineast sau va pune si piedici din cind in cind?

M-a ajutat in masura in care am avut succes si am putut pune bani deoparte pentru zilele mai negre. Fiind si producator, am putut face ce filme aveam chef sa fac. De altfel, cred ca toti regizorii din lumea de azi, fara exceptie, ar trebui sa ia in considerare posibilitatea de a deveni producatori, pentru ca altminteri cinemaul se va transforma intr-un serial de televiziune. In ziua de azi nu iti mai poti face meseria de regizor in lipsa celei de producator. In plus, fac parte din ARP - Asociatia franceza a regizorilor-producatori, sintem aproximativ 100 de membri. Tocmai pentru ca de obicei viziunea producatorului asupra unui film difera substantial de cea a regizorului, si am vazut acest conflict degenerind uneori, am auzit astfel de povesti „de razboi“. Asa ca ma consider norocos ca mi-am fost propriul producator toata viata.