In primavara lui 1992, regele Mihai venea in Romania, pentru a doua oara dupa caderea comunismului, sa sarbatoreasca aici Sfintele Pasti. Intr-o imagine devenita istorica, Maiestatea sa iesea in balconul hotelului Continental pentru a-l prezenta oamenilor pe nepotul sau, printul Nicolae, drept mostenitor al tronului. Simpaticul si elegantul baiat care a fascinat atunci multimea adunata pe strazile Bucurestiului - posturile de televiziune occidentale vorbeau de aproximativ un milion de participanti - avea doar 7 ani. Multi il priveau insa ca pe o speranta a Romaniei. Vedeau in el salvarea pentru o tara incapabila de a se dezmetici din cosmar.

In cei 16 ani care au trecut de atunci, numele printului Nicolae nu a fost pronuntat aproape niciodata in spatiul public romanesc. Alteta sa este astazi, la 23 de ani, un tinar scolit, foarte british, cu un stil de viata care nu aduce a puls linistit de singe albastru: face sport, iubeste, ii plac masinile si iese cu prietenii la chindie. Aura aparte i-o confera poate doar preocuparea sa majora din ultimii ani: expeditiile in Africa si in alte destinatii exotice. O declara insa franc: e interesat de viitorul Romaniei si, daca romanii il vor vrea ca rege, nu va refuza invitatia. E pregatit pentru asta.

L-am intilnit la Londra, intr-o superba dupa-amiaza de simbata, la eleganta locuinta a avocatului Casei Regale, domnul Andrew Popper. Cel care a si intermediat acest interviu. Primul, de altfel, pe care printul Nicolae il acorda in viata sa.

Vreti sa vorbim in engleza sau in romana?

In engleza.

V-ati descurca singur in gara din Savirsin?

Nu prea cred (zimbeste), dar invat. Momentan inteleg cam jumatate dintr-o conversatie mai simpla, dar nu merge chiar cum mi-as dori. Vreau insa sa invat ca sa ma pot implica in proiecte din Romania, e important pentru mine.

Care sint principalii asi ai carierei dumneavoastra?

Am crescut in Durham, o localitate din nord-estul Regatului Unit, locul in care au locuit anterior parintii mei. In 1999 m-am mutat in Henley, mai la sud, unde locuiesc si acum si unde am fost, pina in 2004, student la Shiplake College. In aceasta perioada au inceput sa ma preocupe sporturile in aer liber, am fost in citeva expeditii, cea mai interesanta fiind prima, in Africa, in 2003. E momentul in care pot sa spun ca a inceput de fapt cariera mea. De atunci sint tot mai interesat de outdoor, de safari. Am lucrat apoi pentru World Challenge, o companie care ii invata pe copii tot felul de activitati in aer liber, de la caiac, alpinism si rafting la catarare sau cum sa isi faca o tabara la munte. Dar am avut si alte indeletniciri: chelner, cursant la o scoala de bucatari, figurant la filmari sau angajat al lantului de magazine Tesco. Trebuia sa imi finantez calatoriile in strainatate... Expeditiile ramin insa, pe moment, principala mea preocupare.

Ce veti face in viitorul apropiat?

Cred ca am sa continui pe aceeasi linie, o sa fac ce fac si acum. Am capatat deja o anumita experienta, pot organiza si coordona astfel de expeditii si ii pot ajuta pe tineri sa isi dezvolte capacitatea de a face fata aventurilor de acest gen. Vreau insa sa ma implic in organizarea de expeditii si de evenimente similare si in Romania, pentru tinerii de acolo. Aceasta ar putea insemna un nou drum in cariera mea.

Ce face un print intr-un weekend in care nu da interviuri?

Diverse. Sau foarte multe. Sint o persoana foarte sociabila si am multi amici, cunoscuti. In weekend ne luam masinile si iesim in oras cu prietenii, la film, in cluburi, ne distram. Duc viata pe care o duc tinerii de azi in general.

Prietena?

Da, Rebecca. E din Henley si am cunoscut-o recent, asa ca nu va pot spune prea multe despre ea acum. Atit poate ca ne-am placut din primul moment...

Faceti sport?

Citeste si:

Da: rugby, hochei, fotbal. Imi place foarte mult sa fac sport si am si rezultate (zimbeste).

Ati citit “Print si cersetor”?

Nu, dar am auzit de carte.

Cum vedeti copilaria dumneavoastra, ca pe una normala sau ca pe una speciala, comparind cu ceilalti copii din generatia dumneavoastra?

Am trait si clipe foarte frumoase, care pentru unii ar putea parea mai pretentioase, dar in ansamblu cred totusi ca am avut o copilarie normala.

V-ati nascut pe 1 aprilie 1985. V-au sicanat colegii pe treaba asta?

O, da! Nu m-au iertat niciodata... De cite ori aflau de ziua mea, incepeau glumele (ride). Dar asa macar am reusit sa scap de farse.

Porecle?

Am avut citeva la scoala: Durham, dupa locul din care veneam, si Rata, despre care chiar nu am idee de unde vine. De altele nu imi aduc aminte.

Cu care dintre parinti simtiti ca semanati mai mult?

N-as putea spune ca sint ca mama sau ca tata. Din contra, cred ca cel mai mult seman cu bunica mea pe linie paterna. In tinerete fusese o persoana foarte dinamica, sportiva si plina de energie. Ii placea foarte mult miscarea. Cred ca seman mai mult cu ea, mai mult chiar decit cu mama.

In ce tari ai calatorit in afara de Romania?

Madagascar, Africa de Sud, Namibia, Botswana, Zimbabwe, Kenya, Thailanda, Statele Unite, Franta, Spania, Cehia, Italia, Danemarca, Ungaria, Elvetia, Germania, Austria... Cam acestea imi vin acum in minte. Si desigur Scotia, Irlanda si Tara Galilor. Le-am vizitat fie in vacanta, fie in expeditii, fie ca sa imi vad rudele.

Ce relatii aveti cu restul familiilor regale din Europa?

Nu prea am relatii cu ei, sint destul de putine. Adica am avut ocazia, onoarea de a intilni personalitati precum printul Charles si regina Marii Britanii, dar nu sint in relatii foarte apropiate cu membrii altor familii regale.