Avocatul Poporului din Romania: omul invizibil

Viata si faptele Avocatului Poporului sint la fel de necunoscute persoanelor cu demnitati publice, pe cit sint celor care nu poseda decit demnitate umana. Misteriosul se numeste Ioan Muraru, e profesor de drept constitutional la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, a fost inscaunat ombudsman (denumirea recunoscuta international a „avocatului poporului“) in 2001 de PSD si reconfirmat pentru al doilea mandat in 2006 de catre PD. Are la dispozitie o echipa de o suta de oameni si aproape un milion si jumatate de euro pe anul acesta ca sa se bata cu institutiile statului, cind abuzeaza cetatenii, si se supune doar Parlamentului. El insusi isi exprima indignarea in raportul inaintat acestuia in 2007, privind activitatea institutiei pe care o conduce, ca o multime de inalti functionari de stat sau „exponenti de marca ai mass-media“ se intreaba cine este si ce face Avocatul Poporului. Pentru conformitate, ombudsmanul roman le prezinta anul 2006 ca pe o epoca de aur a mandatului sau, in care activitatea a cunoscut „un spor atit cantitativ, cit si calitativ“. „Fata de 2005 se poate observa ca s-au prezentat in audienta cu 40,2% mai multi cetateni, adica 11.961 de cetateni, au fost inregistrate 6.407 petitii, cu 17,2% mai multe, dispeceratul telefonic a fost solicitat de 4.729 de cetateni, cu un spor de 36,2%. La acestea s-au adaugat 10 anchete, doua recomandari, 1.375 de puncte de vedere comunicate Curtii Constitutionale, cu un spor de 36,8%, 3 exceptii de neconstitutionalitate prin care am sesizat Curtea Constitutionala. Acest spor de activitate s-a putut realiza deoarece personalul institutiei s-a manifestat cu mai multa responsabilitate profesionala, crescind receptivitatea fata de solicitarile persoanelor fizice“, se mindreste ombudsmanul roman. Nemultumitilor care vor rezultate concrete, numar de cazuri rezolvate, prof. Ioan Muraru le explica cu limba de lemn cea mai groasa ca nu prea poate fi vorba de ele: „La asemenea intrebari nu se poate raspunde foarte simplu, intrucit activitatea ombudsmanului cunoaste un specific care il deosebeste de restul autoritatilor publice, specific rezultind din competenta si mai ales din proceduri si consecinte“. Ombudsmanul isi continua pledoaria pentru eficienta institutiei aflate in miinile sale, de care, spune el, cetatenii se declara multumiti: „Credem ca aprecierea activitatii noastre se exprima semnificativ prin sintagma 'clarificarea problemelor>>. Personalul institutiei primeste orice cetatean cu orice problema, dindu-i fiecaruia o explicatie, o solutie. Deseori cetatenii se declara multumiti ca sint primiti, ascultati si consiliati intr-o atmosfera civilizata. Trebuie retinut ca forma principala de activitate ramine audienta“. In plus, ne spune prof. Ioan Muraru, institutia Avocatul Poporului mai ofera si un alt avantaj, nevazut la suratele ei publice: „Cetateanul este invitat sa ia loc pe scaun, ceea ce nu se intimpla la autoritatile noastre publice, nici nu intra de la poarta“.

Plingerile pe care le poate lua in seama Avocatul Poporului vizeaza abuzurile primariilor, prefecturilor, autoritatilor politienesti, penitenciarelor si regiilor autonome. Prietenii institutiei ombudsmanului din Parlament au avut grija ca acesta sa nu porneasca lupta cu ele cu pieptul gol sau cu un emotionant saru' mina, crucial in repurtarea victoriei la ghiseu. Nici nu au mizat vreo clipa pe talentul ombudsmanului de hipnotizator, care doar isi intoarce privirea spre functionarul autocrat si-l pune inapoi cu botul pe lege. Nu, au obli-gat institutiile prin lege sa-i raspunda la intrebari si i-au dat dreptul sa atace hotaririle administratiei publice in contecios. Profesorul Muraru are insa motivele lui cind refuza sa faca uz de el. Ni le impartaseste punct cu punct. „Ombudsmanul trebuie sa ramina aceasta institutie frumoasa, stiti cum ii spun eu? Ca preotul cind vine de Boboteaza cu caldarusa de agheasma si busuiocul! Asta e ombudsmanul: deschide usi, te asculta, incearca sa-ti aline suferinta, eu personal nu doresc sa fiu un alt politist“, e prima ratiune a profesorului de drept constitutional. Pe ce se bazeaza? „Au existat unele incercari in Parlament sa ne dea chiar mijloace de constringere a institutiilor, insemnind chiar trimiteri in judecata, nu doar la contencios, amenzi, dar eu intotdeauna le-am explicat parlamentarilor, si pina acum am reusit sa-i lamuresc, ca, in momentul in care ne-ar da asemenea atributii noi, am deveni un fel de autoritate politieneasca si sensurile noastre ar fi deturnate.“ In plus, profesorul Muraru e adeptul principiului „Fara violenta“. „Trebuie sa stiti urmatorul lucru: atunci cind te duci sa stai de vorba cu cineva, primar s.a.m.d., sta de vorba cu tine daca ii spui 'Dle, sint Avocatul Poporului!>>, nu prea stie ce inseamna Avocatul Poporului, dar sta de vorba. Dar daca te vede ca te duci asa, clontos, hai sa spun ca un procuror, sa nu supar politistii, ca si eu am fost procuror, nu prea sta de vorba cu tine! Te priveste cu raceala“, nu poate sa nu ia in seama si factorul emotional in relatia cu administratia publica profesorul Muraru. De aici pina la motivul pentru care nu ataca pentru cetateni in contencios hotaririle administratiei publice nu mai e decit un pas. „O asemenea solutie nu este in primul rind practica, pentru ca, daca noi am face 50 de procese, tot personalul Avocatului Poporului ar sta numai prin tribunale. Si un proces dureaza de regula foarte mult, trebuie sa te duci cind te citeaza judecatorul, or, noi nu avem personal specializat pentru reprezentare in instanta, pentru o chestiune practica. Si apoi se incalca principiul disponibilitatii in proces, prevazut de art. 21 din Constitutie.“

O idee frumoasa, dar neconstitutionala, spune Avocatul Poporului, este atacarea in contencios a deciziei unei autoritati publice, cind i se adreseaza intemeiat o persoana ca i s-a prejudiciat un drept: „Cei care au facut legea contenciosului administrativ in 2004 au adaugat un text care este contrar art. 21 din Constitutie, in sensul ca cetateanul devine automat parte in proces. Or, exista un principiu vechi in drept, al disponibilitatii, nimeni nu ma poate obliga sa dau in judecata pe cineva, in civil vreau sa spun, nu in penal. Deci, iata o chestiune de constitutionalitate care a fost atacata de noi la Curtea Constitutionala, dar nu am avut spor. Noi ar fi trebuit sa preluam cauza persoanei, sa intentam actiune, s-o introducem si pe ea parte in proces, sa se judece cetateanul ca actiune a noastra si sa deleg pe cineva la Baia Mare, sa zicem, unde e procesul. Dar la un moment dat reclamantul se poate hotari ca nu mai vrea proces si ne lasa cu ochii in soare, nu?“. Avocatul Poporului nu a facut niciodata uz de dreptul sau de a ataca in contencios pentru un cetatean hotaririle administratiei publice. „Pina acum nici nu cred ca a fost vreo persoana care sa ne ceara, din oficiu e foarte greu sa luam noi la cunostinta, in Romania sint mii de acte administrative, dar si daca ni s-ar solicita am avea multe rezerve. Si apoi, ombudsmanii in general nu se implica in justitie, nu trimitem in judecata, nu aplicam sanctiuni, nu anulam acte. Noi mediem, noi rugam autoritatea respectiva sa regindeasca un act.“