ZIUA initiaza o dezbatere publica despre un subiect grav care nu-l preocupa absolut deloc pe seful Sanatatii, Eugen Nicolaescu: asistenta bolnavilor aflati in faza terminala si a familiilor acestora

Timp de aproape trei luni, ZIUA a facut toate eforturile sa afle de la Ministerul Sanatatii si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) informatii elementare despre consilierii psihologici pentru bolnavii terminali si familiile acestora. Raspunsuri smulse cu clestele si care sunt demne de o antologie a absurdului nu au putut sa ne ofere date simple precum numarul de consilieri psihologici din spitalele de urgenta, de oncologie sau de la morga.

Daca unui oficial de la Uniunea Europeana i-ar trece prin cap sa evalueze calitatea serviciului medical din Romania vazuta prin prisma serviciului de consiliere psihologica pentru muribunzi si familiile acestora n-ar putea sa afle mai nimic de la Ministerul Sanatatii. Dincolo de stupefianta lipsa de informatie a celor care se ocupa de finantarea si coordonarea serviciilor medicale din Romania, ramane o realitate resimtita de milioane de romani: eutanasierea subinteleasa care se practica in spitalele de la noi, unde pacientii terminali sunt trimisi acasa fara consilierea psihologica a lor si a familiilor acestora. Pacientii terminali nu sunt tratati cu demnitate si mor ca niste legume stricate de care statul vrea sa scape cat mai repede. ZIUA initiaza prin acest demers jurnalistic o dezbatere nationala despre acest subiect care afecteaza viata a milioane de romani. Un proiect legislativ care sa se adreseze punctual formarii de cadre specializate - psihologi, psihiatri, terapeuti, preoti - pentru bolnavii aflati in faza terminala si pentru familiile acestora se impune cu necesitate. Investigatiile ZIUA dovedesc faptul ca despre consilierii psihologici pentru bolnavii terminali, in Romania, la aceasta ora, nici nu poate fi vorba.

In toata lumea civilizata, preutindeni unde sunt adusi muzibunzi ori pacienti in faza terminala exista un psiholog specializat care le ofera acestor oameni un serviciu de consiliere psihologica. Serviciu necesar, de altfel, si la morga, unde dupa necropsie sunt chemate rudele sa identifice cadavre. Spitalele de urgenta din Occident ofera servicii de consiliere psihologica pentru situatiile cele mai dramatice, cum sunt, de pilda, cele in care parintii supravietuiesc copiilor morti in accidente. Consilierea e necesara in cazurile de moarte fulgeratoare, de moarte prin violenta fizica sau in urma unor boli incurabile.

Angajari indispensabile

Colegiul Psihologilor din Romania ne-a precizat ca datele referitoare la numarul de psihologi raportat la numarul de bolnavi ar trebui sa le aiba Ministerul Sanatatii. Ministerul Sanatatii ori habar n-are de informatii obisnuite, ori nu vrea sa ne raspunda.

Dr. Bogdan O. Popescu, medic specialist neurolog la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, ne-a confirmat faptul ca la unitatea medicala unde lucreaza nu sunt consilieri psihologici pentru bolnavii terminali si familiile acestora. "Cred ca exista o uriasa nevoie de asistenta psihologica pentru comunicarea diagnosticului grav, mai ales intr-un spital de urgenta. Medicul de garda are varii responsabilitati carora cu greu le poate face fata, inclusiv comunicarea diagnosticelor grave si a deceselor. Dupa mine, este indispensabila angajarea unor psihologi care sa asiste medicii practicieni de garda in urgenta in comunicarea cu familiile pacientilor cu boli grave, eventual fatale", a declarat Bogdan O. Popescu.

"Disproportia intre necesitati si oferta este evidenta in cazul Institutului de Oncologie "Alexandru Trestioreanu" din Bucuresti. Aici, anual, se fac aproximativ 30.000 de internari, toti pacienti cu cancer, si exista un singur psiholog, Coralia Marsu Paun, foarte devotata si eficienta, insa complet depasita de numarul de pacienti", ne-a atras atentia dr. Olivia Sgarbura, preparator universitar Chirurgie Generala - Institutul Clinic Fundeni, UMF Carol Davila, Bucuresti. Olivia Sgarbura (foto) este master in Managementul sistemelor sociale si de sanatate cu tema de dizertatie "Program national de acordare a asistentei psihologice in cadrul retelei sanitare de stat". Ea a predat doi ani de zile psihologie medicala si comunicare si a efectuat mai multe stagii in centre cu preocupari in chirurgia oncologica digestiva din Italia si Spania. "Pentru un pacient neoplazic nu e de ajuns sa ii faci o consultatie ca sa vezi daca e deprimat sau sa ii dai sfaturi general valabile gen "e bine sa exprimi ceea ce simti". Normal, ar trebui sa fie o consiliere realizata de o persoana specializata. In strainatate se practica si consilierea pentru familia pacientului. E nevoie de o psihoterapie realizata de un psiholog specializat in psihooncologie. Aceasta supraspecializare se poate face anual prin colaborarea dintre spitalul parizian Pitie Salpetriere, Institutul Francez, si Institutul Clinic Fundeni", a concluzionat dr. Olivia Sgarbura.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.