Adevarate exercitii de memorie si de rigurozitate, notele disidentului Gheorghe Ursu, dupa lungile sale calatorii in strainatate, descriau pas cu pas securistilor traseul sau. Ele dau seama, totodata, despre privatiuni de neimaginat astazi si despre vointa iesita din comun a inginerului Ursu de a-si depasi conditia generata de regimul totalitar in care traia.

Una dintre lungile sale calatorii in Occident a fost cea din toamna anului 1978. Inginer proiectant principal grad II in cadrul ISLGC (Institutul de Proiectari in Constructii), Gheorghe Ursu si-a dedicat tot concediul periplului prin Europa. „Am luat si patru zile de concediu fara salar pentru completarea zilelor excursiei“, specifica el in nota pe care a dat-o la intoarcere. In dreptul fiecarui oras vazut in cadrul acestui maraton prin Europa, Ursu nota cu exactitate timpul petrecut acolo: Viena - 8 ore, Venetia 1 1/2 zile, Zurich - doua zile etc. De asemenea, mentiona persoanele cu care se intilnea sau pe care le cunoscuse pe parcurs. La Zurich, de exemplu, Gheorghe Ursu a stat, impreuna cu sotia sa, la unchiul sau din partea mamei, Jonathan Stoessel, care emigrase recent si traia dintr-o “pensie mica, de la o organizatie internationala evreiasca“. „Mi-a trimis, prin Banca Romana de Comert Exterior, suma de 300 de franci elvetieni pentru calatorie, mi-a mai dat la Zurich inca 100 de franci elvetieni pentru cadourile pe care i le-am adus (discuri de muzica populara etc.). Banii initiali pe care mi i-a trimis au fost drept multumire pentru grija pe care am avut-o, intre 1973 si 1977, fata de fiul sau, caruia i-am dat lectii de matematica si de limba franceza“, se justifica Gheorghe Ursu.

Pentru a face economii la cazare, inginerul Gheorghe Ursu prefera sa calatoreasca noaptea cu trenul, intre doua dintre obiectivele sale turistice. Iar atunci cind raminea mai multe zile intr-un oras apela in general la cunostintele de acolo pentru a obtine gazduire. La Paris, de exemplu, unde si-a petrecut zece zile din concediul din 1978, a stat la graficianul George Pirjol, cu care fusese coleg de liceu la Galati si cu a carui sotie fusese, la rindu-i, coleg la institut. Gheorghe Ursu povesteste securistilor cum s-au cunoscut acestia si unde lucreaza in Paris. „Au venituri destul de bune, astfel incit nu a fost nici o problema sa ma gazduiasca pe mine (zece zile) si sotia mea (18 zile), mai ales ca noi aveam bani de buzunar pentru metrou, muzee si completarea alimentatiei, in afara celei aduse din tara.“ Prudent, Ursu spune in final ca „nu am avut discutii politice cu sotii Pirjol decit cele obisnuite despre situatia internationala, preturi din Franta si din Romania, lucruri pe care ei le pot citi si din presa romaneasca ce soseste la Paris“. Dupa ce si-a lasat sotia la Paris, inginerul a mers in Spania, iar la Barcelona a stat la cunostinta unui coleg de-al sau, vazind apoi orasele Madrid, Toledo, Granada si Cordoba. Se reintilneste cu sotia la Paris, iar apoi merge la Londra, unde a locuit la prof. Ion Balanescu, tatal cunoscutului de astazi violonist Alexandru Balanescu, ce a emigrat in 1969 mai intii in Israel, apoi in Marea Britanie.