-Revenirea dumneavoastra printre cei liberi coincide cu o perioada de efervescenta politica la Chisinau.Stiu ca ati dorit sa votati la primul tur de scrutin al alegerilor locale din 3 iunie, dar nu aveati acte. S-a rezolvat aceasta problema?

- Am fost la autoritati si mi-au promis ca marti (12 iunie, n.r.) voi primi actele. Cu siguranta (la alegerile din 17 iunie n.r.) va fi un vot anticomunist. De cand ma tin minte am fost impotriva comunistilor.

-Cu sanatatea cum stati? In presa s-a vorbit mult de problemele dv. de sanatate din perioada detentiei.

- Astept. Poate vom merge in Romania. Am fost la Ambasada Romaniei unde am fost primiti foarte bine si ne-au spus ca vom merge in Romania la un tratament. Nu m-am asteptat la asa primire si multumesc tuturor fratilor nostri pentru sustinere.

-Ati simtit sprijinul lor cand erati in inchisoare?

- Da, foarte mult. Toti au fost alaturi de noi, toti fratii nostri din Romania au fost alaturi de noi, presa, ziaristii. Am ascultat tot timpul la radio.

-Ati avut un aparat de radio in celula?

- In primii 10 ani, nu mi-au permis nimic. Nici carti, nici ziare romanesti, nici aparat de radio. Dupa aceea, prin 2002, dupa ce am stat in greva foamei de mai multe ori, au venit reprezentantii de la OSCE si Crucea Rosie si au zis ca am dreptul. Si de prin 2002 mi-au dat voie sa primesc ziare romanesti dar unele ajungeau, altele nu.

-In acesti 15 ani de inchisoare ati stat in aceeasi celula?

- Nu, la inceput ne-au dus la comandamentul Armatei a 14-a. Acolo a fost ceva strasnic, asta in 1992, pana la proces. Ceva strasnic... Noi eram la subsol si deasupra noastra erau fortele speciale rusesti Alfa, fortele de desant, fortele marine. Acestea erau acolo si se antrenau pe pielea noastra. Ne bateau noaptea, pe la unu - doua. Dimineata, se schimbau si veneau altii si ne bateau. Eram negri de atata bataie. Si isi bateau si joc de noi. Ziceau ‘Uite, ma, s-a facut negru teroristul asta!’, ‘Zice ca noi il batem!’... si incepeau din nou. Ne alergau cu cainele lup, hrana nu aveam. La WC, sa ma scuzati, mergeam o data in 24 de ore si aveam 45 de secunde sa ajungi si sa te intorci. Daca nu te intorceai in 45 de secunde te fugareau cu cainele lup. Si trebuia sa dovedesti ca sa nu te ajunga cainele.

Citeste si:

-Cum ati rezistat in toti acesti ani? Ce v-a ajutat?

- Totdeauna ma gandeam ca totul a fost din voia Domnului. Asa am simtit ca era voia Domnului. Si, in plus, sustinerea dvs., a ziaristilor, foarte mult ati facut, si sustinerea Tarii, m-a ajutat foarte mult.

-Povestiti cum a fost in ziua eliberarii...

- Iesind din celula, eu eram deja un om liber. Si ati vazut cum au procedat, s-au comportat neomeneste. Cu trei-patri zile inaintea eliberarii incepusera sa vina si noaptea si ziua si-mi spuneau sa ma pregatesc ca ma vor duce, ma vor impusca. In ziua de 2 iunie, dimineata, a venit gardianul si mi-a zis sa fiu gata ca vin sa ma ia. Le-am spus ca sunt gata, am luat pachetul si gata... Tricolorul si poza cu dl Ilie i le dadusem Eudochiei sa le aduca acasa.

-S-a interesat cineva de dvs., dintre autoritatile de la Chisinau?

- Nu, nimeni. Dar stiu ca au fost la Tighina oameni de cultura, dl. Vieru, dl. Dabija, dl. Ungureanu, dl. Matcovschi. Din oficiali, n-a sunat nimeni. Nu le trebuie...

-Aveti sentimentul ca tot sacrificiul dvs. a fost in zadar?

- Nu, am spus si spun si acum ca, daca timpul s-ar intoarce inapoi, tot asa as face, dar cu o alta gandire poate, mai buna. Imi pare rau ca suntem ocupati si ma doare ca nu se face nimic. Am impresia ca cei de la Chisinau joaca aceeasi carte cu Moscova.

-Aveti de transmis un mesaj romanilor?

- Sa faca orice pentru Tara, pentru neam. Si le doresc sa fie cu totii curajosi si sanatosi, sa se ajute intre ei si sa tina la neam. Multumesc tuturor romanilor pentru sustinere!