iar Alina Mungiu-Pippidi umbla cu masina ca-n Balcani si Caucaz: "Te dai rapid din calea a ceea ce te-ar putea calca".

Daca, acum 40 de ani, Roland Barthes ii inchina favoritei lui D.S. 19, "zeita" de la Citroën, un eseu si definea automobilele drept echivalentul modern al catedralelor gotice cu autori necunoscuti, intelectualii romani isi iubesc masinile cu o dragoste cuminte si asezata, nu nebuna ca a francezului.

Masina ideala pentru Horia-Roman Patapievici trebuie sa-i vina ca o manusa din piele fina, care parca face parte din corpul lui, dar in acelasi timp e si un obiect de vestimentatie. "Prima mea masina a fost o Espero la mina a doua. Mi-a placut enorm, dar avea un mare defect, la curbe devenea brusc elastica. Prima masina noua a fost un Mégane II, foarte frumoasa, nu de tip putere, ci de tip manusa. Cu Meganita, care e teribil de stabila, era sa mor. Trebuie sa spun ca mi-a salvat viata. Ii pastrez o amintire deopotriva placuta si recunoscatoare!", ii cinsteste filozoful memoria frantuzoaicei distruse.

In vara urmatoare accidentului, Horia-Roman Patapievici a primit in dar o manusa luxoasa, desi "din piele mai groasa", cu care i-a luat citeva luni sa se obisnuiasca: "Am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus sa-mi puna la dispozitie, fara nici o obligatie, un Volvo S60.

Citeste si:

Cind am trecut de la Espero la Mégane era ca si cind as fi trecut la o naveta spatiala. Dar de la Mégane la Volvo… Volvo e din alta lume! E ca diferenta dintre un costum de in vara, foarte placut si practic, si un costum de tip Hemingway, care si el e foarte comod, dar e cu totul altceva! Incerc sa transform Volvo-ul intr-o manusa, dar luni intregi m-am simtit ca o pata de murdarie pe tapiseria ei. Ma simteam sub standardele ei!". Sofer tomnatic, Patapievici si-a luat carnetul la 43 de ani, nu e consumator de adrenalina si totusi pe soselele nemtesti n-a rezistat sa nu-si faca de cap, cu 190 km/h. Viteza atinsa in Romania e confidentiala: "Oficial, respect regulile de circulatie!".

Ultimele masini ale scriitorului Nicolae Breban au fost patru BMW-uri si patru Mercedesuri. Laudindu-le robustetea, deplinge ce a ramas din marele spirit romantic german: performanta tehnica. "Eu am invatat sa conduc la 14 ani de la tata, dar bine am invatat sa conduc cind am devenit gestionar piese auto, la parcul auto al Ministerului Finantelor, la 21 de ani. Erau 40 de masini, dintre care trei sferturi americane, si un Bentley care fusese al regelui. Pe asta il conducea gestionarul parcului auto si de doua ori m-a lasat si pe mine!".

Alta piesa de rezistenta care i-a marcat tineretea auto lui Nicolae Breban era un Cadillac din ’48, cu geamuri electrice, care incapuse pe miinile lui Manea Manescu: "Era iarna si le spune el soferilor: 'Nu mai veniti sa ma luati cu masina asta capitalista, veniti cu Pobeda!>>. 'Dar tovarase, inghetam in ea!>>. Uneori il convingeau, alteori nu". Lista de cuceriri auto ale lui Nicolae Breban e lunga, acum e la al patrulea Mercedes, o limuzina argintie din 2002, luata, ca toate masinile lui, la mina a doua, din Germania, pe care a dat 20.000 de euro: "Toata iarna mi-o petrec la Paris si la Florenta si am nevoie de o masina robusta. Mercedesul e o astfel de masina, dupa cinci ani celelalte cad, asta ramine in picioare!".

Gratia, indispensabila eficientei la volan, spune Nicolae Breban, a invatat-o din tenis: "Cind unii fac o miscare brusca, eu fac mii si mii de miscari foarte fine, astfel incit pasagerii nu simt hopurile si denivelarile. In timpul unui drum Bucuresti-München-Paris cu Ioan Grosan am pus la punct finalul romanului lui si nu l-a terminat nici in ziua de azi!".