Pe 1 februarie, romanii au crezut ca vor fi transferati in alta inchisoare. Au fost opriti si anuntati ca vor fi eliberati. A doua zi, iarasi legati la ochi, romanii au fost plimbati prin Bagdad de un convoi militar. Masinile au oprit si au stationat o ora si jumatate intr-o parcare. Atunci a aparut ambasadorul Stuparu. Imediat i-a dat lui Ilie un telefon pe care sunase Basescu. Pentru prima si ultima oara, galateanul a vorbit cu presedintele in parcarea aeroportului din Bagdad

Nelu Ilie povesteste pentru prima data filmul complet al arestarii si eliberarii sale

Cu mitraliera la cap in iadul irakian...

Timp de trei luni, Nelu Ilie a fost detinutul 304784. Si-a pierdut numele pentru simplul fapt ca tara in care traieste este vasala unui stat mai puternic din punct de vedere militar si economic. Dupa ce a fost eliberat din inchisoare, muncitorul povesteste prin ce a trecut in infernul irakian si cum, o data eliberat, s-a trezit nu in Rai, ci in mijlocul unui cosmar politic din care, suntem siguri, nu intelege mare lucru. Cånd auzi informatiile pe care le are Nelu Ilie despre americani, iti dai seama de ce Traian Basescu si oamenii lui si-au dorit ca aceasta poveste sa nu ajunga niciodata la publicul larg. Da, n-au fost batuti, da, n-au fost torturati, dar felul in care au fost redusi la doar doua numere este infiorator.

L-am supus pe Nelu Ilie la un debriefing, diferit de intrebarile pentru care fusese pregatit sa raspunda, si am aflat ca romånii care pleaca in Irak sunt niste sclavi si ca nu au importanta nici in ochii angajatorului american, nici in ai puscasului marin care ii pazeste cu mitraliera la cap.

Este imposibil sa extragem ce informatii sunt mai importante, va rugam sa aveti rabdare sa cititi acest interviu care se intinde pe doua pagini de ziar. El ne aminteste de un film american in care sunt intrepatrunse povestea unei studente arestate in China si a unui arab arestat in America. Interogatoriile sunt identice, conditiile de detentie sunt identice. Acest Patriot Act spre care tindem si noi in pasi de dans dezumanizeaza.

Concluzia interviului luat lui Nelu Ilie este una singura: Ar fi momentul sa indraznim sa le spunem americanilor: nu noi suntem inamicul in Irak, Afganistan sau orice alt teatru de razboi!

«S-a intamplat foarte rapid. Intr-o saptamana eram deja in Irak»

Ati fost desemnat de grupul dumneavoastra mic, restrans, sa fiti purtatorul de cuvant?

Nu.

Pentru ca am vazut ca numai dumneavoastra ati iesit cu declaratii.

Eu am iesit cu declaratii pentru ca vreau sa se termine totul. Sincer, vreau sa am o viata linistita. Am considerat ca daca ma ascund, voi fi cautat mereu. Vreau sa raspund la toate intrebarile care sunt, sa lamuresc toate punctele de suspensie si... sa-mi vad de viata mea.

Haideti sa o luam cu inceputul. Cum ati ajuns in Irak?

Am accesat pe Internet pentru un job, am fost selectionat de firma americana si am ajuns in Irak. Acum, privind in retrospectiva, va dati seama ca trebuia sa-mi pun unele semne de intrebare in toata povestea asta, pentru ca s-a intamplat foarte rapid. Intr-o saptamana eu eram deja in Irak.

Erati somer cand ati aplicat ...

Nu, nu. Aveam o mica firma de amenajari interioare dar am considerat ca e o oportunitate de castig sigur si pentru un timp indelungat, pentru un an de zile.

Deci dumneavoastra ati trimis CV-ul prin mail si ati fost contactat, nu?

Da.

Ati venit la Bucuresti si ati avut o intalnire cu reprezentantul firmei din Romania si cu cel al firmei Al-Morrell din SUA?

Am fost chemat la interviu, nu stiam nimic despre aceasta firma, nici nu aparea pe invitatie, nici pe oferta de job, despre firma americana vorbesc. Era o firma de recrutari din Vaslui. Am fost la interviu, erau intrebari simple, nu a durat mai mult de zece minute.

Erati singur la interviu?

Nu, eram in jur de 20 de oameni. Si din 20 am ajuns in Irak patru.

Ati dat o suma de bani in schimb?

Eu unul - nu. Alti colegi, am aflat de la ei, au dat sume incepand de la 1.500.000 la 500.000. Eu unul nu am platit absolut nimic.

Ati ajuns in Irak. Din cate stiu, pe pasaport aveati o viza care era valabila doar 21 de zile.

Da.

Totusi, contractul dumneavoastra urma sa fie valabil un an. Nu v-a ridicat un semn de intrebare acest fapt?

Mi-a ridicat, dar deja eram in baza militara si nu mai aveam nici un contact nici cu ambasada, nici cu nimeni si nu putea sa intrebam pe nimeni nimic.

Si nu v-ati pus problema cum veti pleca neavand viza?

Conducerea firmei ne-a spus ca se ocupa de aceste chestii, viza pe care am avut-o pe pasaport a fost doar viza de tranzit, viza de intrare in Irak si tranzit pe spatiul aerian, ceva de genul acesta, pana in baza militara, explicatia fiind ca baza militara e pe pamant american.

In timpul sederii in baza americana ati avut pasaportul la dumneavoastra sau l-ati predat?

Nu, pasaportul a fost la mine in valiza.

Vi s-a dat un alt document ca sa puteti circula?

Da. Mi s-a dat o legitimatie, un card de identificare, care era valabil pe teritoriul bazei si aveam acces la anumite facilitati: masa, centre de recreere, magazine.

«S-a facut un instructaj foarte, foarte vag»

Am ajuns la un punct care stiu ca va doare. Vi s-a facut un instructaj legat de viata intr-o baza militara.

S-a facut un instructaj foarte, foarte vag. Nimic scris. Eventual verbal in sensul respectati ordinea armatei, respectati soldatii, nu stati de vorba cu ei, nu comentati salariile, nu intrebati decat de cand sunt acolo, ce unitate au, chestii militare.

Toti lucratorii de acolo erau romani?

Pentru firma Al-Morrell, cei care am sosit in Irak eram romani. Am gasit acolo cativa indieni, care ulterior au plecat si am ramas doar romani.

Din datele dumneavoastra acesti romani mai sunt la aceasta ora in Irak?

Acum am vorbit cu unul, se intorcea din concediu, era in Kuweit.

Au de gand sa ramana in continuare, sa-si respecte contractul?

Sincer, si eu aveam de gand sa-mi respect contractul, pentru ca e bine sa fii om de cuvant. Unii - da, isi duc contractul la bun sfarsit, dar marea lor majoritate sunt acasa. Am vorbit cu cativa dintre ei.

Adica si-au dat demisiile?

Da. Informatiile pe care le am la ora actuala nu sunt suta la suta corecte sau complete. Din 500 de romani care au plecat pe data de 21 mai mai sunt in Irak in jur de 30.

Desi toti aveau contract pe timp de un an?

Da. Toata lumea avea contract pe un an de zile.

Haideti acum sa ajungem la utilajele, la aparatele pe care le-ati avut la dumneavoastra. Laptopul si camera de filmat le-ati cumparat de acolo sau ati plecat cu ele din tara?

Laptopul, camera de filmat, un mp3, le-am cumparat de acolo.

Exista un magazin in interiorul bazei sau cum?

Sunt mai multe magazine. Este un magazin cu produse americane sau pentru americani, de calitate, si nu are acces oricum, oricine. Si mai erau bazarele turcesti.

Dar bazarul nu era in afara bazei?

Nu, in interior. Se vindeau filme, brichete, aparatura electronica, tastatura pentru calculatoare.

Intr-o unitate militara in care e interzis sa fotografiezi si sa filmezi, de ce se comercializau?

Aceasta e intrebarea pe care le-am pus-o si eu anchetatorilor mei. De ce mi-a fost vanduta camera daca nu am voie sa filmez?

A fost cumparata ca o momeala...

Citeste si:

Exact asa am gandit-o si eu.

Am filmat si inainte, de fata cu soldatii

Pana in 31 octombrie ati mai folosit camera de filmat?

Da. De fata cu managerii firmei, de fata cu conducerea firmei, cu soldati. Era ceva uzual.

Dar romanii care fusesera inaintea dumneavoastra... firma aceasta de cand trimitea romani acolo? Din ce an?

Din informatiile pe care le am, primul contingent de romani a fost chemat in martie 2006, daca nu ma insel. Nu sunt foarte sigur de informatia asta.

Deci relativ recent, nu avea vechime.

Firma are vechime, dar pe alte domenii.

Nu, pentru asa ceva, pentru a trimite acolo ....

Pentru imbuteliere apa plata, din mai au inceput. Noi am ridicat fabrica.

Si dumeavoastra ati lucrat mai intai la construirea fabricii si abia acum urma sa functioneze ea...

Cand am ajuns acolo era doar placa de pe fundul fabricii si s-a ridicat prin munca noastra.

Adica un fel de fondatori...

Da...

Au folosit si alti colegi de-ai dumneavoastra aparatele electronice, au filmat si ei?

Da, v-am spus, era ceva uzual.

In ziua de 31 octombrie, pe la ce ora era cand masina care ducea deseuri... ?

13.30.

Erati singur in masina cu Adrian Ganceanu?

Da, cu colegul meu Adrian Ganceanu.

Amandoi in cabina masinii?

Da.

Am inteles ca Adrian conducea si dumneavoastra filmati pe fereasta, nu?

Da.

Banuiesc ca in aceste trei luni de detentie ati recapitulat de mii de ori evenimentul... ati surprins pe camera ceva deosebit?

Sunt convins ca nu. Doar gestul a fost nelalocul lui si asta a dus la arestarea noastra.

Pai gestul nu a fost numai al dumneavoastra, ati zis ca din lunile anterioare, colegii de-ai dumneavoastra procedau la fel.

Da.

Au fost opriti de un singur militar

Pai si-atunci?! V-ati intrebat: domnule, ce s-a intamplat?!

Deci, momentul si locul nepotrivit...

Ati luat in calcul si ipoteza ca v-ar fi putut turna cineva?

M-am gandit si la asta, dar, sincer, n-am ajuns la nici o concluzie, pentru ca, neavand informatii, degeaba faci supozitii

In momentul in care v-a oprit Politia Militara, camera de luat vederi era oprita si bagata in torpedou?

Avea bateria consumata, era in torpedou.

Cam la cat timp dupa ce-ati incetat sa filmati ati fost opriti?

Cam zece minute.

Apucaserati sa descarcati masina de deseuri?

Nu, eram in drum spre groapa de deseuri.

Cati militari v-au oprit?

Un singur militar. Era cu un Hummer. A venit, a facut semn, am tras masina in afara carosabilului si s-a prezentat: sunt de la Politia Militara, avem informatii ca din aceasta masina s-au facut filmari. Si ne-a intrebat, in engleza, daca avem o camera de luat vederi. Prima reactie a fost sa recunosc, dar colegul meu Adrian i-a raspuns ca nu. Apoi, s-au legat foarte mult de acest amanunt: primul impuls.

Erati numai romani cazati acolo sau si alte nationalitati?

Eram numai romani. O perioada, cam doua luni, au fost si indieni.

Imaginile pe care le-ati filmat le-ati prezentat colegilor?

Da, am facut chiar o vizionare cu public, ca sa zic asa...

Cand? Dupa retinerea dumneavoastra sau imagini alta data filmate?

Nu, alta caseta, nu cea care ne-a incriminat.

Si cate persoane au vizionat?

Mi-e greu sa va spun acum. Colegii care erau prin zona... 4-5-6..., nu stiu exact.

Va intreb pentru ca, pare, totusi, ca americanul care v-a oprit ar fi venit la pont.

Posibil sa fi fost vazuti din alt vehicul, posibil ca acel soldat care ne-a vazut pe noi in trafic sa fi anuntat Politia Militara, nu stiu.

V-a dus intr-un loc de detentie sau intr-un birou al Politiei Militare?

Erau birourile in care se faceau acele legitimatii despre care am vorbit anterior.

«In a saptea zi s-a schimbat totul brusc»

Ati fost interogati?

Au fost mobilizati cativa soldati care se roteau sa ne pazeasca, in sensul ca stau acolo langa noi, cand avem nevoie sa iesim la o tigara. Timp de doua zile mai strict. Apoi, seara, dupa ce se linistea activitatea din cladirea respectiva, puteam sa vizionam un film, adica era lejer. Toate acestea ne duceau cu gandul ca mai avem putin si plecam spre punctul de lucru sau spre casa. Insa a saptea zi s-a schimbat totul brusc. A venit un ofiter, un sef, nu stiu gradele, ne-a pus in Hummer si ne-a mutat in Mossul.