Fostul procuror general al Parchetului instantei supreme, Ilie Botos, si procurorii anchetatori au considerat tot timpul ca autoritatile americane sunt cele competente sa primeasca si sa solutioneze cererea de extradare a lui Mohammad Munaf. Ministrul Justitiei, Monica Macovei, a fost insa de alta parere.

Cum a fost posibil ca instantele romanesti sa nu reuseasca, intr-un an de zile, sa obtina posibilitatea de a-l audia pe Mohammad Munaf, in dosarul in care acesta este judecat in lipsa pentru implicare in rapirea jurnalistilor, in timp ce instantele irakiene au reusit sa-l si condamne la moarte? Este o intrebare al carei raspuns inca este ascuns in "meandrele concretului" mioritic.

DIVERGENTA

Citeste si:

Cererea de extradare a cetateanului americano-irakian Mohammad Munaf a constituit motiv de disputa intre Parchetul Instantei Supreme si Ministerul Justitiei. Sesizat de Curtea de Apel Bucuresti cu aceasta solicitare, ministrul Justitiei, Monica Macovei, a emis la 5 decembrie 2005 un ordin prin care a constatat ca cererea de extradare nu indeplineste conditiile de regularitate internationala pentru a putea fi inaintata autoritatilor SUA. Ministrul motiva ca Munaf nu se afla pe teritoriul SUA sau pe un teritoriu ocupat sau aflat temporar sub controlul acestora, argumentatie pentru care s-a apreciat ca nu poate fi invocata Conventia de extradare semnata intre Romania si SUA la 23 iulie 1924.

Procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism si seful lor, pe atunci procurorul general Ilie Botos, au contestat ordinul ministerial ca nelegal si netemeinic. In documentul "Motiv de recurs", inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, procurorul general Ilie Botos il acuza pe ministrul Monica Macovei de interpretare gresita a legii si cerea Instantei Supreme sa pronunte o hotarare pentru a se transmite cererea de extradare "catre autoritatile competente americane".