Vremurile cind stateai la coada la tarabele cu CD-uri pirat sau cind nu gaseai un joc anume, pentru ca se epuizase stocul, au intrat in istorie. Acum, un DVD sau CD "la negru" pare o marfa mai fierbinte decit o bila de heroina. Vinzatorii prefera sa piarda clienti, decit sa se dea in vileag, sau actioneaza dupa niste scenarii demne de un traficant columbian, pina fac schimbul marfa-bani.

Calu’ se da lovit

In piata Sfintul Gheorghe din centrul Bucurestiului, loc cu traditie piratereasca, unde pina nu demult erai abordat cu un conspirativ "Codu’, Codu’" (pe cind "Codul lui Da Vinci" nu intrase inca in cinematografe), e curat ca lacrima. Nici urma de pirat. Mai jos, spre Unirii, s-ar gasi ceva, insa doar pentru cunoscuti.

Citeste si:

Un tip care se plimba toata ziua cu un catelus in mina, soptind codificat "bibelouri, bibelouri avem" (droguri, pentru neinitiati) te face sa crezi ca ai gasit locul unde operatiunea Gramofonul s-a defectat: "Da, fratioare, sint CD-uri, hai mai la umbra!". Te duce, cu puiul de ciine intr-o mina, la Calu’. Om dintr-o bucata, la slapi, dar inalt cit usa si modern cercelat, Calu’ se da naiv. "Nu mai vinde nimeni CD-uri pe aici, fratioru’! Nu stiu unde gasesti, au disparut", spune Calu’, dupa ce te masoara din priviri si se uita urit la colegul lui de bisnita, care l-a dat de gol unui necunoscut.

Uite DVD-ul, nu e DVD-ul

La Universitate, linga fintina, e un loc care nu-si reneaga trecutul ilegalist. Pina mai an, era impinzit de tarabe cu filme si muzici scurse de pe teava Internetului. Acum, stindardul e tinut sus de o taraba cu carcase goale de DVD, la deruta "gramofonistilor". Pentru un ochi naiv, totul pare la vedere. Dar circuitul DVD-ului in natura e unul incilcit special pentru vreun ochi de politist pus pe flagrant: totul e sub nasul lor, dar nu exista probe.