"In urmatorii ani, ne pregatim pentru o cu totul alta Romanie. O Romanie in care gospodariile mici, de subzistenta se vor restrange ca numar, iar proprietatile agricole mari se vor consolida. si aceasta, pe fondul unei migratii accentuate, adica a unei reluari a migratiei de la sat spre oras, dupa ce, in perioada anilor ‘90 se inversase sensul migratiei pentru ca exista un miraj al valorificarii terenului recuperat prin titluri de proprietate". Asa isi incepe ministrul roman de externe previziunea perioadei care urmeaza pentru societatea romaneasca.

Mihai Razvan Ungureanu nu crede ca Romania a negociat mai putin profesonist beneficiile si costurile aderarii. "Daca vorbim despre modul in care s-a construit expertiza romaneasca in materie de utilizare a resurselor financiare, atunci trebuie sa va spun ca perceptia mea subiectiva, extrem de inocenta este urmatoarea: ceea ce reprezinta astazi expertiza s-a construit mai degraba pe baza experientei decat pe baza pregatirii academice. si, intr-un fel, este normal sa fie asa intr-o tara care s-a asezat cat de cat stabil abia in ultimii ani. Aceasta experienta a trecut prin numeroase porti, unele dintre ele lasand chiar cicatrici, pentru ca au existat si incercari de fraudare a resursei financiare, sigur nu de mari dimensiuni. Dar nici una dintre ele nu a condus la o alterare".

Capital: Domnule ministru, romanul de clasa medie isi declara scepticismul, ba chiar neincrederea in proiectul economic al aderarii, in beneficiile acestui act...

M.R. Ungureanu: Dumneavoastra va puneti problema daca nu cumva proiectul integrarii este unul eminamente politic, care pana la urma reflecta mai curand vointa elitei, dar care are foarte putin efect social. De fapt, modul in care Romania s-a conectat la Uniunea Europeana nu a pornit neaparat pe baza unui proiect pe care administratiile succesive sa-l fi urmarit cu incapatinare inca din 1993, sa zicem.

Trebuie sa recunoastem ca ocaziile, dar si incercarile de a construi proiecte de parcurs mediu, care sa alinieze Romania catre tinte macroeconomice precise, au fost foarte rare. Imi aduc aminte cat de smucit si brusc era efortul nostru intre 1998-1999, cand cel mai bun lucru care ni se putea intampla era sa iesim din groapa in care ne adusesera politicile gresite de reforma si neincrederea in piata. In acel moment, circumstanta ne obliga, legandu-ne mainile si picioarele, sa planificam doar pe durate extrem de scurte de timp. Atunci eram cel mult bine intentionati. Lucrurile au inceput sa se rearanjeze incepand cu sfarsitul lui 1999, si au prins o cu totul alta putere dupa aprilie 2005.

Citeste si:

Capital: Cum?

M.R. Ungureanu: In primul rand, dupa aprilie 2005, a inceput sa ni se ceara sa gandim pe termen mediu si lung. Este ceea ce facem acum. Pana la sfarsitul anului, sa prezentam o strategie de dezvoltare care sa defineasca proiectul de tara. Altfel spus, ceea ce urmeaza Romania sa fie in 2013, incluzand ca reper si cadrul financiar convenit la nivelul Consiliului European de anul trecut pentru perioada 2007-2013. stim care este perspectiva financiara si pe aceasta baza guvernul a definit un complex de proiecte care se adreseaza in egala masura nevoilor sociale imediate si prosperitatii economice. In acelasi timp, guvernul promoveaza politicile necesare consolidarii macroeconomice materializata prin starea trendului descendent al inflatiei si mentinerea echilibrului intern si extern. Toate aceste chestiuni vor capata contur la sfarsitul acestui an. Acest plan ne da posibilitatea de a croi Romania asa cum credem ca e mai bine.

Capital: Puteti fi mai precis?

M.R. Ungureanu: In primul rand, trebuie sa stim unde anume poate prospera Romania. Care sunt capitolele pentru care Romania isi poate adjudeca, vizionar, un profit. La nivelul Ministerului de Externe comparam capacitati de absorbtie a exporturilor. si fie ca este vorba de Nigeria, China sau Japonia, observam reactiile intarziate ale mediului economic romanesc si faptul ca acesta nu a avut creativitate si ca intotdeauna a plecat sa cucereasca piete la bucata si niciodata segmente pe care putea fructifica mult mai usor nisa.

Mai observam ca se intra in paradigme culturale imediat ce se trece de granitele Europei. Ca sa nu mai vorbim despre blocajele, care, pe mine, unul, ma sperie. Nu mergem in Libia, sau nu vindem pantofi in Nigeria pentru ca a facut-o Ceausescu inainte. In ceea ce priveste piata rusa, am avut un experiment in 2005 care a fost edificator din punctul meu de vedere. stim foarte bine ce inseamna delegatii enorme de oameni de afaceri in componenta delegatiei politice. Ideea de a organiza pranzuri in care giganti precum Gazprom sau Lukoil stau la masa cu micii nostrii oameni de afaceri te incanta estetic, dar te paralizeaza. Pentru ca ei nu au nevoie de o prezenta politica. Isi pot rezolva afacerile si in Baleare si la Berna si la Iasi.