Surse confidentiale ne-au dezvaluit, ieri, ca DNA s-a autosesizat cu privire la dubioasa mostenire a fostului premier. Fiind vorba de aceeasi persoana si de posibile fapte de coruptie ca si in cazul afacerii oneroase cu terenul si imobilul construit in Zambaccian, DNA a socotit ca nu mai e nevoie de un alt dosar. Astfel ca in cauza "Zambaccian" se cerceteaza deja provenienta bunurilor, a banilor din conturi, a transferurilor pe numele rudelor sau altor persoane apropiate fostului premier. Ieri seara, Nastase a iesit iar la rampa, afirmand ca nu-si va da demisia pentru ca e nevinovat. Teatral, el a anuntat ca i-a adresat procurorului general Ilie Botos o scrisoare prin care ii solicita sa clarifice toate aspectele legate de declaratiile sale de avere.

Surse din DNA arata, cu referire stricta la procedura, ca activitatile ilicite ale unui demnitar sunt verificate cu prioritate in investigatia penala, fata de verificarile unei comisii anume specializate. Mai mult, DNA este cel care are in atributii cauzele de coruptie cu demnitari. Deci, Nastase nu a facut, prin aceasta scrisoare, decat parada pentru imagine. Ca si-n scandalul "Armagheddon", cand i-a solicitat procurorului general de atunci sa i se verifice averea si presupusele legaturi de afaceri cu lumea interlopa. Acum, Nastase spune: "Mi se pare clar ca se doreste eliminarea mea", indicand ca posibili autori atat actorii puterii, cat si din propriul partid. La randul lui, Mircea Geoana a declarat: "Ca presedinte al PSD, m-am saturat. M-am saturat de aceste crize care afecteaza de prea multa vreme credibilitatea partidului. Sunt convins ca va face tot ce-i va sta in putinta ca sa-si clarifice neintarziat situatia".

"Averea" scoate azi la iveala inca o istorie senzationala din odiseea "Matusile lui Nastase". Este vorba despre un dosar - despre care pana azi s-a afirmat ca ar fi disparut. Intreaga presa a scris ca dosarul prin care Adrian Nastase a mostenit la mijlocul anilor ’90 o casa in cartierul Dorobanti - prin intermediul mamei lui, Elena Nastase - si-ar fi pierdut urma. Ziarul nostru a intrat insa in posesia lui si prezinta, in exclusivitate, filele-cheie ale acestuia. Parcurgerea dosarului arata un fapt incredibil: Adrian Nastase a profitat de pe urma guvernarii CDR si a pus mana pe casa din Strada Av. Petre Cretu, aflata la nr. 60. Implicarea familiei Nastase in acest caz este legata de data de 12 octombrie ’89. Atunci, notarul public Enise Eliean a mers la casa Elenei Ciolan si a autentificat un testament olograf prin care toate bunurile batranei, "bolnava si nedeplasabila dar lucida" - asa cum se precizeaza in act, aveau sa treaca dupa decesul acesteia pe numele nepoatei ei (!) - Elena Nastase, mama fostului premier Adrian Nastase. Elena Ciolan a murit la 4 mai 1990.

Ca urmare, acelasi notar public a intocmit un certificat de mostenitor, prin care intreaga masa succesorala a ramas Elenei Nastase, ca legatar universal. Era vorba, potrivit documentului de "bunuri de uz casnic, fara valoare economica" si de "dreptul de concesiune asupra locului pentru inhumare, fara constructii funerare, situat in cimitirul Ghencea din Bucuresti". Doar atat. Nu se preciza nimic despre casa pe care Elena Nastase avea s-o revendice in ’94. Dreptul de proprietate asupra imobilului din Av. Petre Cretu, nr.60, in care Elena Ciolan si-a trait ultimele momente nu fusese mentionat in masa succesorala. Nici nu ar fi avut cum, intrucat in 1950, pe baza decretului 92, imobilul a fost nationalizat de catre regimul comunist, aflandu-se astfel la momentul decesului Elenei Ciolan in proprietatea statului.

Familia fostului premier a profitat de guvernarea CDR, punand mana pe casa din Dorobanti

Dupa patru ani, in perioada in care chiriasii caselor nationalizate erau sprijiniti de PSDR, iar Adrian Nastase era presedintele Camerei Deputatilor si presedinte executiv al Partidului, Elena Nastase a dat in judecata Statul roman prin Ministerul Finantelor Publice, Primarul General, Consiliul Local Bucuresti si Regia Autonoma "Imobiliara". Cerea concret Judecatoriei Sectorului 1 sa constate ca este "proprietara asupra imobilului litigios (n.n. - de pe Av. Petre Cretu)".

In motivarea actiunii, mama fostului premier sustinea ca la momentul nationalizarii casei familiei Ciolan, autoritatile comuniste ar fi aplicat legea in mod gresit. Mai mult, ca decretul - prin care mii de romani au ramas fara proprietati - era neconstitutional fata de Constitutia de la 1948. In sprijinul afirmatiilor sale, Elena Nastase a depus la dosar doua memorii trimise de inginerul ceferist Mihai Ciolan (unchiul sau) prim-secretarului CC al PMR in anul 1957. Acesta isi arata nemultumirea fata de faptul ca imobilul a fost nationalizat si impartit in mai multe apartamente care au fost inchiriate.

Citeste si:

La 14 aprilie 1994, magistratii Judecatoriei Sectorului 1 ii dadea castig de cauza Elenei Nastase, constatand ca "reclamanta este proprietara imobilului situat in Bucuresti, str. Av. Petre Cretu, nr.60, sector 1, compus din teren in suprafata de 576 mp. si constructie parter plus etaj, fiind legatara universala a defunctilor proprietari Mihai si Elena Ciolan". Totodata, instanta a dispus ca paratele sa lase reclamantei in deplina proprietate acest imobil.

Prin decizia civila nr. 2064 din 2 decembrie 1994, magistratii Sectiei a IV-a a Tribunalului Bucuresti reconsfinteau dreptul de proprietate al Elenei Nastase asupra imobilului.

La doi ani de la aceste decizii - 4 septembrie 1996 - procurorul general al Romaniei, Nicolae Cochinescu a declarat recurs in anulare impotriva hotararilor Judecatoriei Sectorului 1 si Tribunalului Bucuresti pe motiv ca "instantele de judecata si-au depasit atributiile statuand cu privire la regimul juridic al unui imobil nationalizat prin Decretul nr. 92/1950". Masura constituia ecoul declaratiei exprese a lui Ion Iliescu (sefului statului la acea ora), care in 1995 ceruse Procurorului General sa atace "pe banda rulanta" hotararile Justitiei post-decembrist care fusesera pronuntate in favoarea fostilor proprietari.

Motivandu-si decizia, Nicolae Cochinescu afirma ca "este de necontestat ca dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu, s-a nascut in baza unui act al puterii legislative, respectiv Decretul nr. 92/1950, in a carui anexa pentru Bucuresti figureaza la pozitia 1349 imobilul din str. Av. Petre Cretu, nr.60, pe numele lui Ciolan Mihai, caruia i s-au nationalizat 6 apartamente". De asemenea, Cochinescu - care poate fi suspectat si ca a incercat sa se agate de un ultim colac de salvare, dupa ce puterea fusese preluata de CDR - mentioneaza ca "singurul organ care ar fi putut hotari scoaterea de sub nationalizare a imobilelor, in conceptia legiuitorului, era doar Consiliul de Ministrii". Ca atare, potrivit lui Cochinescu, orice instanta sezizata cu o actiune prin care i se solicita sa se verifice modul in care Decretul nr.92/1950 a fost aplicat sub regimul Constitutiei din 1948, trebuia sa constate, conform art.150 alin.1 al Constitutiei din 1991 (n.n. - care sustine ca legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare in masura in care nu contravin Constitutiei), ca actul normativ la care se facea vorbire - Constitutia din 1948 - era abrogat. In concluzie, Nicolae Cochinescu considera ca "intrucat la data adoptarii Constitutiei din 1991, titularul dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu era statul si acest drept nu fusese strans prin efectul constitutiei, instanta de judecata nu putea dispune schimbarea titlului sau".

Dosarul casei mostenita de mama lui Nastase a fost asadar repus pe rolul Curtii Supreme de Justitie, existand toate premisele ca decizia sa-i fie potrivnica. Salvarea familiei Nastase a venit - surprinzator! - de la CDR. Cochinescu a fost schimbat de Emil Constantinescu, iar succesorul sau la sefia Parchetului General, Sorin Moisescu, a hotarat - la decizia politica a Conventiei - sa desfiinteze toate recursurile in anulare formulate de tandemul Cochinescu-Iliescu. Prin urmare, si cel care privea mostenirea primita de Elena Nastase. "Averea" va prezenta curand noi date despre acest dosar.