Romania si Bulgaria, doua foste tari comuniste, impart aceleasi probleme majore: coruptia la nivel inalt, securizarea frontierelor si mediul inconjurator insuficient protejat, conform normelor europene. Acum un an, pe 1 mai 2004, Uniunea Europeana a facut cel mai mare pas din istoria sa: zece noi state, majoritatea din zona de influenta sovietica, au fost primite ca membri plini ai Uniunii Europene. Si in cazul lor, Uniunea le-a monitorizat evolutia si le-a impus reforme identice cu cele de la noi. Care era situatia unora dintre ele la momentul aderarii?

Coruptia era atit de ridicata, incit le-ar fi pus in pericol aderarea? Frontierele unor state de la estul UE erau suficient securizate, conform standardelor europene? A fost evaluarea Uniunii Europene o evaluare pur tehnica, fara nici un fel de implicare a deciziei politice? Dupa cum stiti, Rapoartele de tara ale Comisiei UE au fost "intelegatoare" cu cele zece state recent admise. Unele tari sint si acum restante si incearca sa rezolve capitole critice de dinaintea aderarii. Dupa cum ne-a declarat, in exclusivitate, Dalia Grybauskaite, comisarul UE pentru Buget si Programare Financiara, si Romania este in intirziere cu anumite capitole, insa "nu e o problema de timp, totul tine de aptitudini, cunostinte si vointa politica".

La membri noi, coruptie veche

Cu exceptia Maltei, cele 10 state deja admise in Uniunea Europeana aveau mari probleme cu coruptia in anul 2004.

Potrivit Raportului Transparency International pentru anul 2004, Polonia era ultima dintre tarile candidate la UE, in clasamentul mondial al coruptiei, adica pe locul 67, laolalta cu Peru si Sri Lanka. Letonia si Slovacia, la egalitate in ce priveste coruptia, imparteau locul 57, mai rau decit Namibia, Mauritius sau Bulgaria. Cehia, locul 51, era mai corupta decit Surinam si Africa de Sud. Lituania, locul 44, si Ungaria, locul 42, inregistrau dificultati legate de coruptie mai ceva ca Tunisia, Costa Rica, Malaiezia. Cipru, locul 36, se situa dupa Taiwan si Bahrain. Paradoxal, in Estonia si Slovenia, locul 31, situatia coruptiei era asemenea celei din Botswana. Malta era cel mai bine situata, alaturi de Japonia, Spania, Franta. In 2004, Romania impartea locul 87 cu Iranul si Republica Dominicana. Adica mai corupta decit Columbia, Ghana, China, Belarus, Gabon, Jamaica, Turcia si toate celelalte tari candidate la UE.

Coruptie la nivel inalt in Polonia

La doar o zi dupa aderarea Poloniei la UE, in mai 2004, fostul premier Leszek Miller isi prezenta demisia, ca urmare a implicarii sale intr-un scandal major de coruptie. Producatorul de film Lew Rywin a fost condamnat in aprilie pentru ca a solicitat mita in valoare de 17,5 milioane de dolari de la un cotidian polonez in schimbul unor modificari legislative in domeniul media. In timpul investigatiilor au iesit la iveala conexiuni cu oficiali de rang inalt, printre care ex-premierul Miller si presedintele Kwasniewski.

Polonia si Ungaria aveau frontierele vraiste

Raportul de tara din 2002 pentru Polonia, prezentat de Comisia Europeana, arata ca tara nu indeplinise toate cerintele in domeniul securizarii frontierelor. Polonia detine in prezent cea mai lunga granita exterioara a Uniunii Europene. Frontierele sale totalizeaza 3.500 km, cu 300 de puncte de trecere. Subiectul securizarii frontierei a fost, de aceea, unul fierbinte in negocierile de aderare a Poloniei la UE. Chiar si dupa aderare, lipsa de personal a ramas o problema majora in securizarea granitei. Polonia isi propune si azi sa rezolve problema introducerii datelor biometrice in documentele de calatorie, a achizitionarii vehiculelor de supraveghere si a supravegherii si asigurarii protectiei ofiterilor prin utilizarea sistemului GPS. Polonia trebuie sa se conecteze electronic la Sistemul de Informatii Schengen. Furnizarea serviciilor de consultanta IT pentru conectare a fost cistigata de un consortiu condus de filiala poloneza a S&T System Integration &Technology Distribution AG. Contractul are o valoare initiala de un milion de euro. Polonia s-a bucurat de sprijin din partea ambasadei americane, care a furnizat computere si camere video pentru vamile poloneze, in valoare de 312.000 de dolari.

Ungaria a primit 5,3 milioane de euro pentru securizare

Procesul de securizare a frontierei Ungariei nu atinsese nivelul cerut de UE la data aderarii acestei tari. Raportul de tara din 2003 critica intirzierile pe care Budapesta le inregistrase in supravegherea frontierei externe. In acel an, Ungaria a primit fonduri Phare in valoare de 5,3 milioane de euro pentru problema securizarii. Procesul de modernizare a punctelor de trecere a frontierelor de pe granita de est nu se terminase la data aderarii.

Desi sint membre UE, nici Polonia, nici Ungaria nu fac parte din spatiul Schengen. Vechile state membre nu au considerat ca cele 10 noi membre ar avea capacitatea de a proteja granita externa a Uniunii in mod suficient. Ungaria trebuie sa se doteze cu camere video in infrarosu, sisteme IT si vehicule de supraveghere. Daca Budapesta va termina procesul de modernizare a controlului frontierei, guvernul ungar va informa UE. Cu toate acestea, nici UE nu este pregatita sa cedeze controlul granitei externe. Sistemul de Informatii Schengen nu este inca pregatit sa includa noi tari membre. Se preconizeaza ca cele zece tari vor putea deveni membre ale spatiului Schengen cu drepturi depline in toamna lui 2006 sau, si mai probabil, in primavara lui 2007.

Uniti-va pentru aderarea la UE

Dalia Grybauskaite, comisarul european pentru Buget, ne recomanda sa continuam lupta impotriva coruptiei. Dupa modelul tarii natale, ea sugereaza politicienilor din Romania sa se uneasca pentru intrarea in UE.

Citeste si:

Care a fost cea mai mare problema a Lituaniei in aderarea la Uniunea Europeana?

Poate ca cea mai mare provocare a fost de a concentra toate partidele politice si guvernele asupra unui singur tel - de a coordona toate eforturile la nivel macro, fara suprapuneri, fara ca ministerele sa faca ce vor. Au fost cazuri in care doua sau trei institutii faceau acelasi lucru si concurau pentru personal. Aici au fost facute schimbari drastice - de exemplu in reforma administrativa, unde au fost reduceri mari de personal sau transferuri catre alte institutii. O alta problema a fost cresterea capacitatii administratiei de a absorbi fondurile de coeziune. Toate aceste lucruri au fost o provocare pentru vointa politica, responsabilitate si eforturile concentrate ale intregii societati - guvern, parlament, presedinte, politicieni, cetateni. Intreaga societate a lucrat pentru acest scop. Si recomand si Romaniei acelasi lucru - pentru ca aceste eforturi sint comune, o singura institutie nu poate sa realizeze acest lucru.

Fapte, nu vorbe

Ati spus ca Romania are o intirziere de doi sau trei ani in implementarea reformelor. Putem recupera pina la 1 ianuarie 2007?

Da, exista niste intirzieri. Nu este insa important ca sint doi sau trei ani - se poate recupera, daca exista know-how si se stie ce mai este de facut, daca exista instrumente si intelegere intre institutii. Nu e o problema de timp, totul tine de aptitudini, cunostinte si vointa politica.

Si constatati aceasta vointa politica in Romania?

Cel putin avem senzatia ca acest guvern este foarte dedicat, dar este un guvern nou. Vom vedea rezultatele. Vointa politica exista, vedem ca printre telurile principale ale guvernului se afla transparenta si lupta anticoruptie. Este un lucru bun, pentru ca aceasta ramine una dintre marile probleme pe care le-am constatat si in trecut in tara dvs. Daca nu ramin doar cuvinte si sint transpuse in fapte, vom fi foarte bucurosi pentru tara dvs.

Slovacia a raportat probleme in asimilarea fondurilor de coeziune. Ce recomandati guvernului roman pentru a evita aceasta situatie?

Practic, toate statele membre incetinesc ritmul anul acesta. In primul an, totul a mers foarte bine, toate statele au obtinut fondurile negociate, acum se observa insa o incetinire, mai ales in domeniul proiectelor de mediu. Asta pentru ca sint, de regula, proiecte foarte mari, care implica mai multe regiuni, cu autoritatile locale aferente. De obicei, autoritatile locale nu au bani pentru cofinantare. Este foarte greu de gasit mecanismul dintre administratia centrala si cea locala si mijloacele de cofinantare, mai ales cind sint proiecte uriase. De aceea, este foarte important sa fie creata o structura in cadrul guvernului, care sa descentralizeze sau, in prima faza, sa utilizeze metode centraliste pentru a solutiona problema. Nu este vorba doar despre cantitatea si sumele proiectelor, ci si despre calitatea lor. Apoi mai e si calificarea personalului, felul in care se atribuie lucrarile prin licitatie, sint proiecte uriase, care necesita doi-trei ani pentru a fi finalizate. Nu cred ca veti fi o exceptie, va fi dificil si pentru Romania. Dar toate tarile se confrunta cu problema aceasta.

Eficienta bate cota

Multe dintre noile state membre, printre care si Lituania, au introdus cu succes cota unica de impozitare. Vechile state membre, precum Germania sau Franta, au acuzat ca aceasta politica fiscala este una de dumping in detrimentul lor. Este aici vorba despre o duplicitate a acestor state?

Nu ma pot implica in discutii politice. Din experienta mea de fost ministru al Finantelor in Lituania, pot spune insa de ce am introdus cota unica. In 2002, aveam 24% impozit pentru marile corporatii, dar existau multe exceptii. Asa ca marile companii incercau sa evite complet sa plateasca - oricum ele incearca sa plateasca foarte putin, indiferent de cota de impozitare. Asa ca am decis un nivel mult mai mic de impozitare - 15%, dar sa elimin toate exceptiile, sa oblig toate companiile sa plateasca. Cu acest mecanism, in doar un an, bugetul lituanian a avut de doua ori mai multe venituri, desi cota era cu 9% mai mica. Asa ca eu cred ca nu este corect sa se vorbeasca despre politici fiscale de dumping, mai ales in ce priveste marile corporatii. Sistemele de impozitare sint atit de diferite si complexe in fiecare tara, incit este mai bine sa se observe cit de transparente sint, cite exceptii au si sa se incerce eficientizarea lor. De fapt, nu este vorba despre cota de impozitare, ci despre eficienta ei si despre posibilitatile de evaziune pe care le ofera exceptiile sistemului. Pentru ca, daca va uitati la statele vechi, ati numit dvs. unul, cotele sint mai mari, dar exista atitea exceptii si atitea mecanisme de tratament preferential, incit, indiferent de nivelul cotei de impozitare, marile companii gasesc o cale de a evita sa plateasca. Nu este corect sa se compare statele membre dupa nivelul cotei de impozitare, trebuie vazut cum functioneaza sistemul.

Centura neagra la Finante si karate

Aparitie energica si hotarita, Dalia Grybauskaite este poate unul dintre putinii comisari care au obtinut exact postul pe care si l-au dorit: Comisariatul pentru Programare financiara si Buget. De formatie economista, Grybauskaite a studiat la Washington, Sankt Petersburg si Moscova si are o experienta de peste 10 ani in negocierile Lituaniei cu Uniunea Europeana si cu Fondul Monetar International, in care a luptat "la singe" pentru conditii favorabile tarii sale. La cei 49 de ani ai sai, Grybauskaite este adepta unei politici fiscale eficiente. In 2002, ca ministru al Finantelor, ea a introdus cota unica de impozitare in Lituania, obtinind performanta unui surplus la bugetul de stat. La prezentarea bilantului financiar pentru anul 2004, Grybauskaite a apelat la presedintia britanica sa solutioneze cit de repede posibil problema cadrului bugetar european, asupra caruia Consiliul European nu a putut cadea de acord la summitul din iunie. Ea a avertizat ca orice intirzieri dincolo de decembrie 2005 vor duce la blocarea finantarilor pentru proiectele comunitare de amploare. Comisarul european Dalia Grybauskaite detine si centura neagra la karate.