Vanat de presa la Academia Romana, pentru a face declaratii pe marginea evenimentului anului economic, dupa cum se arata: scaderea monedei nationale fata de euro si caderea burselor internationale, Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Centrale, a vorbit despre "slabiciunile noastre".

La intrebarile multe, precipitate si cu aceeasi tema: pana cand si pana unde va mai scadea leul, guvernatorul BNR a repetat, cu insistenta, apelul la calm si la... intelepciune. Cata ne-a mai ramas, as adauga eu.

Acum trei ani, cand euro a mai avut un puseu, tinzand constant spre 40.000, panica pusese stapanire de-a dreptul pe proprietarii de conturi mai mici sau mai umflate. Romanii se intrebau si atunci, ca si acum, daca moneda noastra nationala o va lua rau la vale si daca nu ar fi mai bine sa-si asume pierderea si sa schimbe repede totul in euro, in ideea ca moneda europeana va deveni, de la o zi la alta, si mai scumpa si mai greu de cumparat.

Cei care atunci si-au pastrat firea au avut de castigat pentru ca, asa cum stim, leul si-a revenit. Am depasit trei ani de zile cu putine sincope ale cursului, cu o stabilitate de invidiat pentru multi analisti financiari internationali care nu ne vedeau cu ochi buni. Acum se intampla acelasi fenomen. Bucurie printre exportatori, jale printre importatori, dar mai ales printre cetatenii cu venituri mici si medii care au credite in valuta.

Stiti cum se spune ca, dupa razboi, multi viteji se arata. Totusi, daca momentul de cumpana de acum trei ani a fost depasit cu bine, de ce nu ar avea si cel de fata aceeasi soarta? Diferenta va fi insa de timp. Acum ne vom reveni, pare-se, ceva mai greu, din cauza contextului international, asa ca rabdarea noastra va fi pusa ceva mai mult la incercare.

Citeste si:

De ce este acum mai dificil ca in 2005? In primul rand din cauza "slabiciunilor" despre care vorbea guvernatorul BNR. Una dintre ele: fenomenul de "buluc financiar" pe care-l punem in miscare, la sfarsitul anilor. Si societati de stat, dar si private, fac cheltuieli peste masura, foarte greu de suportat de bugete, in noiembrie si decembrie. Prin urmare, ianuarie si februarie au devenit luni de foc pentru sistemul financiar-bancar. Ar trebui sa ne obisnuim.

Faptul ca declinul leului a fost acum mai accentuat se explica si prin enumerarea altor motive, pe care guvernatorul BNR le-a amintit in alte interventii sau le-a sugerat: lipsa reformei, neincrederea investitorilor, cheltuielile in sectorul public, mult peste posibilitati. Este an electoral. Daca nici aceasta cadere a leului, privita, ce-i drept, si in plan global, nu emotioneaza pe nimeni, va fi rau.

Peste cateva luni, cand cursul va reveni, probabil, la valoarea din toamna lui 2007 - cea din vara si primavara cred ca este greu sau chiar imposibil de atins - vom plati cu totii factura antireformei chiar mai mult decat jeluiesc acum politicienii de serviciu la microfoane.

Cei trei ani politici de scandal perpetuu, lipsa unui plan coerent pentru Romania, neatragerea fondurilor europene afecteaza si bruma de stabilitate la care putem spera. Politica influenteaza, din pacate, in sens negativ si alimentarea cu energie si gaze naturale. Cunoscatorii stiu de ce. Bulgarii si ungurii si-au aranjat "drumurile" conductelor, astfel incat sa le fie favorabile discutiile despre astfel de aprovizionari.

Noi? Noi ne certam, o petrecem intr-o galceava permanenta, iar unii analisti economici isi fac imagine isterizand populatia. Iar leul? Leul nu avea cum sa o tina intr-o "nesimtire" si sa nu reactioneze la haosul din economie - cum spune guvernatorul. Nu de alta, dar tot noi il tinem dintr-o slabiciune in slabiciune...