Stefan Gusa s-a aflat in apropierea unuia din cei mai importanti si mai influenti oameni politici ai Romaniei comuniste: Emil Bodnaras, pe atunci ministru al fortelor armate. I-a fost sofer de serviciu si l-a insotit, deopotriva, la deplasari oficiale si la chiolhanuri trase cu tovarasii, prin statiuni si prin cabane de partid. A fost martor la multe din deciziile prin care generalul Bodnaras hotara, impreuna cu tovarasii, soarta tarii. A fost martor si la nebuniile pe care acelasi general, ditamai ministru, le facea dupa betiile pe care le tragea frecvent. Astazi, Stefan Gusa isi aminteste cu limpezime totul.

Ministrul l-a ales fiindca era baiat din Moldova
In toamna anului 1950, Gusa, originar din Barjoveni, s-a prezentat la Roman, pentru incorporare. „M-au intrebat: tovarase, esti corespunzator fizic, dar ai origine sanatoasa? Am zis ca da, fiindca nici mama si nici tata n-au fost bolnavi. Au zambit si mi-au spus: Bine, atunci te trimitem la regimentul de garda, la Bucures ti”, povesteste Stefan Gusa. Pe 15 noiembrie, a ajuns in Capitala. L-au imbracat in uniforma miltara si l-au intrebat din start: „Baiete, esti membru al partidului?” „Nu”, a raspuns el. I s-a spus: „Bun, atunci o sa te facem, ca altfel nu se poate ca ostas in garda”. Erau vremuri tulburi si, de doua ori, a fost cat pe ce sa fie trimis in misiune speciala, cu arma in mana, impotriva unor tarani care se revoltasera dupa ce li s-au luat pamanturile la colectiv. In septembrie 1951, ministrul Bodnaras a venit in fata soldatilor aliniati si a cerut doi oameni de nadejde, care sa se priceapa la bucatarie si la condus masina. Stefan Gusa isi aminteste: „Cand am auzit de volan, am ridicat mana imediat. Pe atunci nu prea ploua cu soferi si nici cu masini, erau cam rare treburile astea, iar eu lucrasem, pana sa ma ia in armata, intr-un atelier mecanic din Roman. Ma pricepeam la motoare si mai pusesem mana si pe volan. Cand i-am spus generalului Bodnaras ca sunt moldovean, pe loc m-a ales. S-a bucurat, fiindca si el era din Suceava, chiar daca, asa cum am aflat mai tarziu, taica-sau fusese ucrainean si maica-sa nemtoaica”.



Demnitarul comunist schia la pielea goala
Asa a ajuns soldatul Gusa in preajma ministrului Emil Bodnaras, ca sofer de serviciu. A facut ucenicie timp de trei luni, cu celalalt sofer, care trebuia sa se libereze. Pe urma, i s-a dat permis de conducere in regula si, la inceputul lui ianuarie 1952, a luat in primire masina -un GAZ rusesc, pe care trebuia sa-l spele de trei ori pe zi, sa arate bec. Foarte repede, a castigat deplina incredere a sefului sau, care-i spunea: „Mai, moldovene, esti baiat dezghetat si de treaba, dar ceea ce vezi si auzi pe-aici, sa duci cu tine in mormant, ca-s secrete de stat”. Soferul Gusa avea sa afle foarte curand ca, printre marile „secrete de stat” pe care trebuia sa le pastreze cu strasnicie, se numarau si pasiunile lui Bodnaras pentru alcool si pentru un sport cu totul neobisnuit: schiatul la pielea goala. „Multi dintre sefii comunisti de atunci erau inculti, gemea prostia-n ei, insa Emil Bodnaras era om destept. Era scolit, fusese sef de promotie si avea militaria in sange. Numai ca le tragea la masea, de te speriai.