"Ca romanca si ca artista ce datoreaza Brasovului iubirea de muzica si revelatia propriei voci care avea s-o poarte pe mai toate scenele lumii, vin azi in fata voastra sa va salut, cu adanc respect si cu adanca recunostinta, pe toti cei care cu 20 de ani in urma ati avut curajul - ce cu o clipa inainte ar fi parut inimaginabil - nu doar de a va cere unele drepturi materiale elementare, ci curajul, eroismul de a infrunta comunismul, dictatura si pe dictator.
Ati creat atunci, poate pentru prima data, cu pretul imens pe care a trebuit sa-l platiti, o bresa in sistemul compact si opac ce sufocase tara, sistem ostil oricarei forme de libertate si prin urmare ostil vietii, pentru ca viata inseamna libertatea fiintei, libertatea de gandire, libertatea cuvantului, libertatea de asociere, libertatea de atitudine, libertatea de miscare.
Am fost cuprinsa de fiori cand am aflat la Roma, unde ma aflam, fara posibilitatea de a reveni in tara, de eroismul vostru. Si am inteles fara ca nimeni sa-mi spuna, ce represiuni trebuie sa fi urmat pentru voi si pentru familiile voastre.
Si, cu acest gand intunecat prin forta naturii sale, am avut totodata un sentiment de mandrie. Prin voi, prin curajul, prin jertfa voastra simteam ca tara in care m-am nascut redobandea, sau incepea sa redobandeasca, un statut de demnitate castigata prin lupta, in numele dreptatii si al libertatii.
La doi ani dupa evenimentele din 15 noiembrie 1987, falia pe care ati creat-o in sistem s-a largit pana la prabusirea acestuia.
Daca ne trebuie azi mult curaj pentru a infrunta dificultatile legitime ale vietii intr-un sistem democratic, in curs de asimilare, voua v-a trebuit nu doar curaj, ci o determinare existentiala suprema, o forma de sacrificiu, pentru care fiecare dintre noi trebuie sa va fie recunoscator.
Asa cum va sunt si eu, alaturi de toti ceilalti romani."