Invataturile lui Arthur, baronul tiganilor

 a€¢ VIDEO - Baronul Arthur din Soroca "Uite-al naibii tigan, mai roman ca multi romani" - mi-am zis, despartindu-ma de baronul Arthur Cerari, starostele rromilor din Soroca si din toata Moldova, posibil viitor rege al tuturor celor din fostul imperiu sovietic. Am cunoscut bulibase, regi si imparati rromi din Romania si din Occident. Arthur Cerari e un pic altfel decat tot ce-am cunoscut si de aia va si povestesc despre el, ca doar n-am batut drumul de la Bucuresti la Soroca pentru un tigan oarecare.


Spre nordul Basarabiei lumea e mai instarita. Poate si clima e mai darnica, poate si oamenii mai destoinici, vitele sunt mai durdulii, graul mai inalt, casele mai de soi. Cand intri in Soroca (unde se vorbeste romaneste cam ca la Botseni) si ajungi in fata Primariei, duci mana streasina la ochi, pentru ca dinspre nord, in deal, pe sub bratul lui Stefan cel Mare de pe statuie, lucesc in soare creneluri de palate. Nu unul, ci zeci, inconjurate de vile ce par bordeie pe langa ele, te gandesti ca aia e cetatea Voievodului, dar e prea noua, cetatea e un mare bolovan, pe cand acelea au acoperisuri si turle proaspete, argintii, si de curiozitate urci dealul si urcandu-l ajungi in lumea tiganilor din Soroca.


Placut contactul cu tiganii de dincolo de Prut, poate si fiindca pana atunci nu i-am vazut nicaieri in tara, si mai cu seama in Capitala, nici in piete, nici in troleibuz, nici cu mana intinsa pe strada... Cand nu ii vezi acolo unde nu-ti place sa-i vezi, tiganii sunt chiar simpatici. De aia am si intrat, recunosc, cu un plus de simpatie pe poarta palatului baronal, cu vreo 30 de camere pe trei niveluri, doar jumatate terminate, al lui Arthur. Ma intelesesem in prealabil prin telefon cu baroneasa ce-i serveste pesemne si de pivnicer si majordom, de contabil si secretar personal, drept pentru care, de indata ce pasesc in curte, achit pourboireul de 100 de dolari (am negociat bine, de la 500 in jos) ca sa acced la baron si o fac, pricepand din prima ca n-are sa-mi para rau.


Frumos barbat baronul. Barba de patriarh, carunta si ingrijita,
si-o mangaie cu demnitate. Parca ar fi Rajahul de pe Gange, dar... privesc mai atent... parca ar fi mai degraba Mos Craciun insusi, descult, in toiul verii, asa privire buna avea baronul din Soroca, privire albastra de rege nordic, fara coroana. M-a cucerit cam repede, recunosc, ca sa ma "racesc" observ pe perete, cu malitie, tablou cu amfitrionul alaturi de ex-presedintele Lucinski (venea costumul asa bine pe amandoi, ca altul s-ar fi intrebat in locul meu care din dansii e presedinte si care baron), iar sub tablou un zambet din alte vremuri, scurt exercitiu de memorie, da, e Printesa Diana, a inimilor, regretata, intreb ce cauta ea, tocmai ea, acolo, imi raspunde un zambet ascuns de barba, dar tradat de ochi, ma multumesc cu zambetul... Si trecem la lucruri serioase.


Vad colectia de sabii a baronului, fiecare cu povestea ei, sabii subtiri, de sorginte princiara, dar poposesc mai cu tragere de inima in dreptul pianinei de-o suta si ceva de ani, deosebit de vie, ca degetele lui Arthur, care fulgera o romanta ruseasca, apoi o polka (tiganul a avut profesori mesteri, daca n-a fost cumva la Conservator), la fel de abrupt cum a inceput gazda a incheiat trantind capacul (o lacrima in colt de ochi mi-a zis ca s-au miscat nu doar corzile pianinei, dar si unele dinlauntru, care aveau de-a face cu tatal sau, raposatul baron Mircea Cerari, aveam sa deslusesc mai tarziu).


Drept pentru care urcam inca un etaj sa admiram panorama, un pic ciugulita de crestele altor castele, iar in planul apropiat se vad limuzinele baronului pe butuci, una a ex-prezidentului URSS cu viata scurta, Andropov, cealalta a Securitatii RSS Moldoveneasca, achizitionate in a€™91, la prabusirea colosului, de la Gorbaciov citire. A lui Andropov are o gaura in parbrizul securizat, eu zic ca e de glont, dar sunt contrazis ca e de piatra, oricum, cine le-o reconditiona va face avere ducand mirese ori cadavre de lux, dupa preferinte si posibilitati...


In departare se vede Nistrul. In fata portii baronale misuna puradei. E cald ca la Bucuresti. Adultii isi fac digestia la umbra. Nu le place munca. E stiut ca doritorii de heroina sau de grenade trebuie sa le cumpere de la tiganii soroceni. Uneori si politistii fac cate-o razie pe dealul cu palate. Fara pic de respect pentru drepturile rromului...


Baroneasa a disparut in cuhnie, hmm, a simtit ca se leaga prietenie intre stapanul casei si invitati, drept pentru care amusin miros de placinte la 100 de dolari tava, ce vor fi oferite pe de gratis oaspetilor...


Cu baronul sedem in penumbra. E obosit, aflu desi nu se vede, ca azi noapte a venit de la nunta. A avut de lucru. Nu cu bardaca, ci cu darul diplomatiei, pentru ca se iscasera anume suspiciuni din cele ce se spala doar cu sange, referitoare la cumintenia miresei si bunele intentii ale mirelui, iar baronul n-a lasat lucrurile in coada de peste, si sangele nu a curs... "Slava Bunului ca s-a terminat fara tiganie, fara nevoie... ca la noi asta ramane in istorie multe generatii si se rasfrange asupra urmasilor... Vezi, dumneata, inca se pastreaza obiceiul sa te intrebe pe unde mergi, in Rusia, in Bielorusia, in Ucraina, nu cine esti, ci de-al cui esti... Daca genealogia si blazonul familiei sunt curate, atunci casa lor e si a ta, iar daca nu... sanatate si noroc bun".


Imi incerc norocul, amintind ca in Romania, la rromi, e inca la cinste obiceiul de a-si cununa copiii de mici, iar Arthur scutura din cap a scarba, pana ce-mi duc ideea la capat: "Aiasta cine a spus, nu vreau mai multe sa zic, dar a facut-o ca sa nu intre la puscarie. Ca nu ii incape Dumnezeu si pamantul de lacomie. Am uite aici doua fete, una mi-a mostenit talentul muzical, iar cealalta, pe al dansului, si sunt ca niste flori, ca au 15 si 19 ani, si inca nu s-or maritat. De ce? Pe ele sa le intrebati... Ele vor sti cu cine si cand sa o faca, restul sunt povesti proaste...".


Cine sunt rromii din Soroca (vreo 3.000 in oras, pe dealul acela, dar inca mai multi in restul judetului)? Baronul imi tine o lectie de istorie, care incepe din vremea lui Stefan cel Mare, cand Moldova era amenintata de imperiul osman:


"Avea nevoie de arme Stefan si s-a dus la Sigismund al Ungariei si a cerut. Avem - i s-a raspuns, dar trebuie platite. Ai aur? N-am. Ai vite? N-am de dat. Da atunci pamant! Stefan nu vinde pamantul Moldovei. Atunci nu primesti arme. Si, de nevoie, voievodul a apelat la noi, tiganii, care eram pe atunci primul complex militar din partea asta de lume, si ne-a adus aici tocmai din Banat si ne-a stabilit in Soroca. Si i-au facut tiganii topoare si sabii, si sulite, si cutite, pentru ca erau cei mai renumiti meseriasi. Asa se face ca pe noi ne cheama nu altfel ci Preda, Gruia sau Stoian. Eu insumi mi-s din neamul lui Preda, asa il chema pe strabunelul meu".


Acum, rromii moldoveni sunt risipiti in toata Rusia si Ucraina si Bielorusia. De ce? "Pentru ca asa suntem noi, o picatura de apa in mare. Dar ne mandrim ca suntem aici la fel de vechi ca si romanii. Umbla tiganii, dar tot acasa se intorc, ca nu le e bine printre straini, spune proverbul: Cu mana strainului, jaratic sa iei!"


Marea risipire si holocaustul rromilor a fost la Bug. Arthur, care e membru in consiliul coordonator al Departamentului relatiilor interetnice al Guvernului, vrea sa se ridice un monument in memoria sutelor de mii de victime ale holocaustului. "Nici macar o piatra nu e acolo, la Pervomaiskoe, dincolo de Transnistria. Noi o sa vorbim cu presedintele Ucrainei, poate gasim o cale, pentru ca acolo s-au pierdut tiganii nu numai din Romania, dar si din Ucraina, Rusia si alte parti ale Europei". Pe rromii din Soroca i-a ocolit nevoia, au avut grija romanii de ei. "In a€™42 a facut nunta tatal meu, Mircea, iar nanas i-a fost seful jandarmeriei romane din Soroca, Chiruta. Tare as vrea sa mai intalnesc pe careva din neamul lui, daca s-o putea, sa-i multumesc si sa-l cinstesc, ca mult bine o facut neamului nostru. Uite, aici, in Soroca, evreii care n-au izbutit sa fuga s-au ascuns printre noi. La bunelul in beci, povestea tata, erau cateva familii de evrei, ca avea beci mare bunelul. Si nemtii n-or aflat, si copiii lor se jucau cu ai nostri, incat tiganii din Soroca stiu evreieste, iar evreii stiu vorbi tiganeste. Si buneii nostri au murit in razboi cu arma in mana, iar sangele de tigan o curs alaturi de roman sau de rus, dupa cum or mers vremurile. Uite, fratele lui bunelu, Nicolae, a fost in garda lui Mihai Regele, dar bunelul a ajuns cu rusii la Berlin!"

Baronul Arthur vrea sa devina Soroca centru universitar, dar printre celelalte facultati sa fie numaidecat si una de tiganologie. Si ce sa se predea? "Stiintele noastre traditionale, chiromantica, hipnoza, mestesugul aurului, dar si fieraritul. Profesorii de la Sorbona au promis ca o sa trimita cadre didactice." Buuun, aflu deci ca la Sorbona se preda ghicitul, de ce nu si vrajitoria?


Pe prispa, cu barba in vant, amfitrionul umfla burduful acordeonului - "Sa-mi canti, cobzar..." si alte melodii de-ale noastre care au gadilat subtire urechile altor oaspeti din Romania, precum Ion Onoriu si Gabi Lunca, dar si pe-ale ambasadorului Japoniei. Baronul ("baro rrom" inseamna, pe limba lui, "mare rrom") devine serios si dezvaluie cele patru principii de viata ale etniei sale: "In primul rand - credinta in Dumnezeu; in al doilea rand - credinta in copiii nostri; in al treilea rand - credinta in libertate, careia voi ii spuneti democratie, dar democratia pe care o cunoastem noi, romii ciia, este codul cinstei si-al onoarei; iar in al patrulea rand - credinta in rezultatele muncii, adica, mai pe romaneste, in lovele..."


Hotarat lucru, baronul asta ar merita sa fie rege. Eu l-as vota. Se stie ca tatal sau, baronul Mircea, a fost cat pe-aci sa primeasca coroana. Moartea l-a rapus insa pe neasteptate. A fost inmormantat cu mare pompa, l-au condus pe ultimul drum ministri, artisti si ambasadori. Ca sa munceasca si dincolo, in imparatia celor drepti, l-au insotit in cavou computerul, faxul, modemul si imprimanta.  

---

Despre autor: