Romania politica se intoarce la combinatii mici, atit de mici, incit ai senzatia, de vreo doua luni incoace, ca si azi e ieri, alaltaieri si rasalaltaieri.

Bietii comentatori politici se chinuiesc sa populeze cu intimplari la zi marele impas, in incercarea lor de a tine treaza atentia cititorilor. Am ajuns, astfel, la exploatarea faptului divers politic si la vinatoarea de reactii la reactii, venite dupa alte reactii. Sintem martorii unui proces de imbecilizare a discursului politic, in timp ce, chipurile, se inroseste teava tratativelor, iar liderii partidelor parlamentare se straduiesc sa para ocupati cu soarta patriei. Baietii se complac, de fapt, intr-un sah etern al declaratiilor de intretinere a imaginii partidelor pe care le conduc. Liberalii se tin de mina pe sub banca, cu pesedistii, ca adolescentii indecisi sexual ai lui Thomas Mann. Pesedistii isi fac semne cu piciorul, pe sub masa, cu pedistii, intr-o incercare reciproca de a recadea la o intelegere fraterna, in numele trecutului pe care l-au petrecut sub aceeasi plapuma fesenista. Iar Traian Basescu da periodic cu batul prin gard, ca nu care cumva sa se faca vreo intelegere pe la spatele lui, ceea ce ar fi oricind posibil in tara nimanui si a tuturor care e „teritoriul". Adica in locul geometric in care baronii de toate culorile isi dau mina, fiindca si-au impartit vacile de muls si, mai ales, pentru ca au experienta locala ca nimeni nu sta vesnic la putere.

Toata aceasta balteala politica, in care se aud voci care mai de care mai sulfuroase, repeta doua situatii care par, la prima vedere, sa n-aiba nici o legatura. Guvernarea Vacaroiu, cind Opozitia se dadea de ceasul mortii ca Puterea n-o baga in seama, iar Puterea se comporta ca si cum ar fi fost condamnata la singuratate. Experienta cederisto-pedista, cind presedintele Constantinescu sustinea ca e dezgustat de ceea ce se intimpla, iar partidele din coalitie se atacau pe la spate si se amenintau reciproc cu alegerile anticipate. Numitorul comun? Agatarea de putere pina in ultima clipa, care a dus in ambele situatii la caderea, dupa alegeri, a celor care si-au inchipuit ca vor face o scofala in ultima clipa.

Acum nu se aude decit bolboroseala de balta statuta, in care, pentru prima oara, partidul care sta la putere emite la unison cu principalul partid de opozitie.

Daca nu faci cronica a faptelor diverse politice sau nu esti comentator cu disponibilitati de imaginatie, te simti ca si cum ar trebui sa scrii azi despre ceea ce nu se intimpla, ignorind ca si ieri, si alaltaieri nu s-a petrecut nimic, dar amesteci virtos ingredientele pe care le ai la dispozitie pentru a le da o fata noua. Trista meserie.