Celebrul violonist il pune la punct pe Greenaway. E incintat de colaborarea cu Ada Milea si iubeste entuziasmul si lipsa de intelepciune ale romanilor.

Desi locuieste in Anglia, in Balanescu,
radacinile romanesti striga din ce
in ce mai puternic. Ati compus muzica filmului „Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii", un film despre perioada comunista. Ce amintiri aveti dvs. din acele vremuri? Amintirile mele sint extrem de puternice pentru ca am fost practic format in acea perioada. Asa ca am putut sa ma identific cu privirea lui Catalin Mitulescu asupra acelor vremuri. Filmul este unul foarte profund, nu e doar politica, atinge foarte multe aspecte ale vietii tinerilor: prima dragoste, scoala, relatiile cu parintii, raportarea lor la tara, dorinta lor de libertate, intrebari la care, pentru ca am trait acea perioada, am avut si eu raspunsurile mele.

Amintiri din „epoca de aur"

Cum percepeati dvs. pe atunci situatia politica din tara?

Parintii mei erau niste intelectuali care nu se conformau deloc la linia partidului. Viata noastra era nesigura, dar au fost si momente extraordinare in copilaria mea. In special, prieteniile erau foarte strinse pe atunci. Din pricina nesigurantei vietii, cine iti era prieten iti era cu adevarat. Imi amintesc ca viata culturala in care am crescut era foarte speciala. Mi-am dat seama mai tirziu de acest lucru. Si sper ca si in Romania de azi tinerii sa aiba in continuare acea sete de literatura, de muzica, de teatru si de film cum aveam noi pe vremuri.

Cum era copilul si adolescentul Balanescu?

Eram un rebel si de aceea aveam mereu probleme la scoala. Imi aduc aminte ca aveam o cravata care nu era chiar de pionier, era din matase portocalie si, din pricina acelei cravate, am fost exmatriculat de la Scoala de muzica numarul 1. M-am mutat la Scoala numarul 2, unde am rezistat doar doua saptamini. Am reusit sa-mi continuu educatia muzicala doar pentru ca eram foarte talentat. Aveam note mari la muzica si la alte obiecte, dar primeam numai note mici la purtare.

„Vioara e sclavia pe care o iubesc"

Cum ati inceput sa faceti muzica?

Eram foarte atras de arte plastice, dar pentru ca fratele meu apucase deja acest drum, parintii mei s-au gindit ca ar fi bine sa fac altceva. Cind aveam sase ani, tata s-a intors de la o conferinta din strainatate cu o vioara mica. M-a atras din prima clipa. Si asa a inceput sclavia mea. Sclavia pe care o iubesc.

Ada Milea spunea despre colaborarea cu dvs. ceva de genul „am prins un geniu si nu i-am mai dat drumul". Ce a reprezentat pentru dvs. intilnirea cu ea?

Familia mea a parasit Romania in 1969. Am scapat, din fericire, de perioada cea mai dura a regimului Ceausescu. M-am intors in ’92 dupa o absenta foarte lunga. Si am venit cu o sete de a cunoaste si de a lucra cu artisti romani. Dupa aceea am cautat diverse motive sa ma apropii de Romania si de viata ei culturala. Atunci a aparut Ada, pe care mi-au prezentat-o niste prieteni. E o mare artista si ii sint recunoscator ca a avut curajul de a lucra cu mine.

„In Romania gasesc un entuziasm contagios"

Cit din muzica dvs. are origini romanesti?

Toata. Cu cit imbatrinesc, radacinile striga in mine din ce in ce mai tare. Eroii mei sint Bartók si Enescu, care au absolvit scoala limbajului muzical popular. Dupa vizita din ’92, am scris muzica pentru un disc, „Luminita", in care am facut in mod mai constient prelucrari dupa folclor. Mi-am amintit apoi cit de mult ma impresionase muzica Mariei Tanase in copilarie si am creat discul si spectacolul „Maria T", inspirate din muzica ei. Din pacate, tinerii romani nu apreciaza cum se cuvine folclorul. Poate si pentru ca in perioada comunista se promova o muzica populara oficiala pe care oamenii o urau. Dar acela nu era folclor autentic. In Ungaria, de pilda, tinerii fac muzica electronica prelucrind piese populare. Si asta e foarte bine. Folclorul trebuie promovat si asta am incercat sa fac si eu, pentru ca spiritualitatea romaneasca traieste prin folclor.

Intre o vizita si alta simtiti ca au loc schimbari in Romania?

Da. Lucrurile se schimba si chiar foarte repede. In Anglia, unde traiesc eu, totul e deja impartit, aranjat, e foarte greu sa faci ceva nou. Aici totul se face parca foarte usor. Se fac si multe greseli, dar in Romania gasesc de fiecare data un entuziasm de-a dreptul contagios.

Va intereseaza politica din Romania?

Da, foarte mult. Sigur ca democratia are si ea primejdiile ei. Nici macar in tarile cu traditie democratica lucrurile nu stau prea bine. Iata, in Anglia, in urma cu citiva ani, doua milioane de oameni au iesit in strada sa protesteze impotriva razboiului. Si a doua zi, Tony Blair a iesit la televiziune si a anuntat intrarea in razboiul din Irak. Nici nu i-a pasat de vointa a milioane de oameni. Asa ca ce pretentii sa avem in Romania, unde comunismul a distrus viata in toate aspectele ei: social, economic, politic, relatii interumane. In Romania mai e mult de construit, dar intrarea in UE ne va da un sut inainte, vrind-nevrind.

„Mi se potriveste spiritul romanesc"

Veniti din timp in timp in tara. Ce va atrage aici?

Nu vin din timp in timp, ci vin din ce in ce mai des. Ma atrag oamenii. Mi se potriveste perfect spiritul romanesc: pasiunea si aceasta lipsa de intelepciune. Pentru mine, romanii sint ca irlandezii, niste poeti nebuni.

Colaboratorul dvs., regizorul Peter Greenaway, spunea ca sintem un popor invizibil. L-ati certat pentru asta?

Asa a zis Peter? N-am stiut. Trebuie sa stiti ca pe englezi nu-i intereseaza decit cultura de limba engleza. Nici macar culturile franceza, italiana sau spaniola nu-si gasesc admiratori in Anglia. Filmele romanesti nu sint distribuite pe piata engleza. Probabil de asta a zis Peter ce-a zis. Pentru ca el nu avea unde sa vada filme romanesti. Desi „Moartea domnului Lazarescu" a facut destul de multa vilva pina si acolo.

„Muzica e apropiata de matematica"

Ce e muzica pentru dvs.?

Muzica atinge esenta. E foarte apropiata de matematica pentru ca e foarte abstracta, dar si foarte concreta. E un fenomen ciudat. Muzica nu e nici in partitura, nici in concert. Mult dupa ce s-a terminat concertul, muzica ramine in noi. In memorie, dar si in corpul nostru. O poti asculta din nou si din nou si este de fiecare data alta. E un fenomen spiritual, dar si unul fizic. Muzica e legata de dans, de miscare si insoteste toate momentele esentiale ale vietii: nasterea, nunta, moartea. Aici intervine folclorul cu functia lui spirituala. Noi, chiar la oras fiind, in mod inconstient, refacem intr-un fel folclorul, chiar daca sub forma unui folclor urban.

Concertul extraordinar de la Teatrul National din Bucuresti Ce veti prezenta, in concert, pe 23 aprilie?

Va fi un concert extraordinar. Asa scrie pe afis: concert extraordinar. Dar pentru mine este cu adevarat asa. Voi concerta alaturi de Evelina Petrova si de Arthur Balogh, un trio intim, muzica din „Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii", alte bucati care nu au mai intrat in film, cite ceva din muzica mea si a Evelinei. Ca mai toate spectacolele mele, va fi unul multimedia, insotit de proiectii si de alte surprize. Veti vedea.

Alexander Balanescu Nascut in Romania, violonistul si-a facut studiile la renumite scoli de muzica din Ierusalim, New York si Londra, oras in care s-a si stabilit. In anii ’80 a lucrat alaturi de cele mai importante grupuri de muzica ale momentului, in 1979 devenind membru al formatiei Michael Nyman, cu care a concertat in intreaga lume. A inregistrat si a cintat alaturi de Pet Shop Boys, a facut parte din Arditti Quartet si a infiintat Balanescu Quartet, faimos peste tot in lume.