O poveste ademenitoare, cu haiduci, comori si rromi din Oltenia care sapa in
cautarea aurului ascuns, ne intarata si ne cheama precum mirosul proaspat
de cafea macinata dimineata. Asa ca o luam la drum catre magura Slatioarei,
pe urmele misterului comorii ascunse de haiduci, mister care, printre valceni, il bate strasnic la fund pe cel al templierilor.

Zice-se ca acua€™ un secol niste haiduci fugariti de potera au ascuns o comoara, pe Dealua€™ cu Negustori. De-a lungul anilor, chiar si oameni cu scaun la cap si-au luat lopetile si harletele si au pornit in cautarea comorii din Lacua€™ fara Fund, care a mai si secat intre timp. In aste zile, trei clanuri de rromi din trei judete au cumparat de la localnici un hectar de pamant si au pornit cu caterpilar si excavator sa descopere comoara de mult ascunsa.

COMOARA, AURUL SI ARDELENII. Legenda, precum si povestea din zilele noastre cu tiganii care au venit sa caute aurua€™ dupa ce au cumparat pamantul de la localnici, e cunoscuta de toti cei din zona. Dar asa cum ii sade bine romanului de la tara, fascinat de povesti si mituri, fiecare mai adauga ici pe colo cate ceva. Cum ca tiganii au gasit de o saptamana aur, fro 200 de kilograme, daa€™ le ascund, cum ca lucratorii de pe excavator si caterpilar primesc 1.000 de euro pe zi de la tigani, cum ca au dat 200 de milioane de lei pe un pogon de pamant (lucru mare, zau, pentru zona respectiva), cum ca acestia au venit la punct ochit punct lovit avand o harta inscrisa pe un pergament (a cui?, si de la cine or avea-o nimeni nu stie) si cum in fiecare zi de aproape doua saptamani tiganii ba gasesc o desaga de aur, ba doua, ba cine mai stie, de mai ca-ti vine sa zici ca tiganii au gasit PIB-ul Romaniei pe anua€™ ce trecu. Venirea musafirilor pe Dealua€™ cu Negustori - care de altfel nu fac nimic ilegal, ca doar sapa in ograda lor - a creat forfota si la politia rurala. Asa ca vezi aproape zilnic cate un politist care mai vine si ia pulsul de la ""craterul"" format pe magura, dupa care pleaca cu chipiua€™ tras pe ceafa, urandu-le succes tiganilor. Alti purtatori legali de chipiu pazesc intrarea pe singurul drum de acces catre comoara ascunsa, monitorizand tot ce intra si tot ce iese. Mai ales ce ar putea sa iasa.

Citeste si:

LA BISERICA SAU LA BALCI. Fiind zi de Sfanta Marie, ne gandim ca si tiganua€™, ca tot romanua€™, se duce la biserica si nu lucreaza in zi de sarbatoare. Dar curiozitatea ne macina si purcedem totusi catre locul actiunii, luand-o pe drumul forestier ce urca agale, pe magura. Si mare dreptate am avut, caci la locul cu pricina nu gasim decat fro 3-4 paznici, un crater mare, adanc de cativa metri buni pe o raza de 30-40 de metri si un excavator care se ""topea"" in soarele dogoritor. ""Patronii-s plecati la biserica sau la balci, ca azi ii sfanta zi de sarbatoare. Nu lucram, noi pazim aicea, ca avem utilajul. Veniti maine sa vorbiti cu ei"", ne indeamna unul dintre paznici. Aflam ca sapa de vreo doua saptamani, ca nu au gasit nimic, ca au bagat multi bani in toata ""afacerea"" asta, care deocamdata nu a dat rezultat. Dar bine, doma€™le, legenda? Care-i legenda? Cum de ati venit tocmaa€™ aici? ""Legenda e cu haiduci care ar fi ascuns comoara aici"", ne spune un tigan tinerel, mai ferchezuit si oaches, ""daa€™ mai bine veniti maine, sa vorbiti cu patronii"", insista. Apoi, sfat bun primim, ce sa zicem, ca doar nu ne-om benocla la un excavator tras pe dreapta si nici nu le-om strica tihna oamenilor in zi de sarbatoare. Zis si facut. Ne intoarcem in sat. Dar misterul legendei si cum de au ales tiganii tocmai locul acela pentru sapat si cautat ne intarata. Bine, acua€™ poate c-om exagera. Ca si misterua€™ asta si secretua€™ tiganilor e ca secretua€™ lua€™ Polichinelle. Nu-l stie nimeni, daa€™ l-a aflat tot satua€™. Si imprejurimile. Bine, dar totusi...
Asa ca din gura-n gura aflam ca o anume familie Terteci din Slatioara ar putea sti mai multe, caci a vandut pamant mult la tigani. Urmam indicatiile, urcam o ulita a Slatioarei pana la casa cu doliu in poarta, dupa ce lasam in urma alta care avea lipita pe un perete un tablou cu Ceausescu si ajungem la familia Terteci. Doamna lucreaza in Italia. E venita in vacanta. Nu stie povestea, nu a vandut, nu a cumparat, adica nu stie nimic. Se irita ca o chestionam in legatura cu terenua€™ si insista ca nu stie nimic. Ca nici n-are cum, ca doar e venita de la italieni si iar trea€™ sa plece, ca acolo munceste. O tradeaza aerul suspect al omului care ascunde ceva. Mama, deh, zice ca nici nu stie nimic, dar numai dupa ce arunca o privire fatisa, mai mult intrigata decat curioasa la numarul masinii noastre. Inainte sa plecam, suspiciosi si deloc convinsi, doamna de Italia ne intreaba prin geamul portierei ca de unde stim ca ea ar fi vandut si de ce ne intereseaza acest lucru. O lamurim cum stau treburile si plecam. La intoarcere, tabloul cu Ceausescu era lipit in continuare de aceeasi casa crem, privind zambaret si superior in josul casilor, catre strada. Oare el o fi aflat in vreo vizita de lucru de misterul comorii de pe Dealua€™ cu Negustori?
O luam catinel spre comuna Stroiesti, de unde, zice-se, mai multi oameni au vandut pamant tiganilor. Om cu acte si carte, primarua€™ din Stroiesti lipsea de acasa. Mama-sa, ingrijind de casa copchilului, spune ca acesta e plecat din localitate cu odraslele si degeaba il cautam ori pa€™acasa ori pe la primarie, constructie noua, cu termopane si tot ce-i trebuie, mai putin o placuta pe care sa scrie ""Primarie"" si oamenii care sa lucreze in zi de Sfanta Marie pe la orele 3 dupa-amiaza. Nu stie de tiganii din deal, dar poate nora-sa, care e acasa, pe care a auzit-o de curand pomenind ceva. Nora, deh, dadea abitir de mancare la niste gaste zburlite si galacioase prin curte. ""Doamna scumpa, suntem de la Bucuresti, vrem sa aflam si noi cum e cu comoara din deal pe care o cauta tiganii"", intreaba blajin jumatatea masculina a acestei echipe. ""Doamna scumpa"" sare ca arsa si nici nu apucam sa terminam intrebarea ca se si infoiaza, precum curcanua€™ din batatura: ""Nu stiu nimic. Nimic nu stiu. De ce sa va spun, daca nu stiu nimic"", si ne intoarce spatele, mai-mai sa se pituleasca pa dupa ce-o putea. La carciuma din sat, locul unde poti afla tot ce misca prin locurile acelea, niste mistere si legende pe care le stii, daa€™ si altele in plus, oamenii adunati, fro 6-7 barbati zdraveni stau la o bere si o citirica punand tara la cale. Toti stiu legenda, toti stiu de tigani. Unul mai firav, amabil, se vede treaba, isi dezleaga mai repede limba si se ofera sa ne si duca pe la oamenii care ar putea fi actorii principali ai acestei povesti. ""Vedeti ca au vandut si de pe la noi pamant la tigani. A lua€™ Gogiomanu, a lua€™ Serbanescu. Ei trea€™ sa stie mai multe. Daca vreti, va duc io"".

AMINTIRI. Nea Rizea a cautat si el comori dar nu a gasit nici una