Deconspirarea fostilor informatori ai Securitatii a acaparat complet dezbaterea publica. Televiziunile au fost invadate de judecatori incruntati care cer socoteala, demasca si infiereaza. Unii tipa, acuzandu-i pe politicienii invitati in propriile emisiuni ca n-au facut nimic impotriva comunismului. Cu totul altfel se comportau atunci cand umflau randurile membrilor PCR sau cand reportajele lor erau obiect de studiu la Stefan Gheorghiu. Altii trimit scrisori inchizitoriale cu care acopera, acum, tacerea asurzitoare din timpul regimului comunist. Chiar si fosti turnatori ai Securitatii si-au pus roba de judecator si, tot prin intermediul televizorului, dau cu pietre in capul deja spart al dnei Mona Musca. Reversul lasitatii de dinainte de 1989, cum inspirat il denumeste dl O. Paler, este dezgustator.
O alta categorie este formata din fosti ofiteri si colaboratori ai Securitatii. Ei n-au facut politie politica, au servit tara! Astfel de personaje exista in mai toate partidele. Sunt in Parlament si in functii publice. N-au nici o jena pentru trecut. Mai mult, considera ca statutul pe care il au in prezent li se cuvine. Avantaj tot ei! Cine-i de vina ca victimele Securitatii nu si-au bagat mintile in cap?
Spectacolul deconspirarii ma duce cu gandul la demascarile publice din anii a€™50 sau la primele zile ale ""revolutiei"" din decembrie 1989, cand, tot la televizor, unii se deziceau lamentabil de Ceausescu, in timp ce altii rosteau rechizitorii anticomuniste dupa ce ani de zile
au beneficiat de favorurile si
recompensele dictaturii.
Unele lucruri par sa nu se schimbe niciodata. Inainte de 1989, carierele depindeau, in buna masura, fie de apartenenta la partid, fie de colaborarea cu Securitatea. Astazi, daca nu esti membru al unui partid la putere sau in gratiile liderilor ai putine sanse sa ocupi functii publice importante.
Turnatoria asigura acces la lideri, iar liderii rasplatesc turnatoria cu numirea in posturi.
Unii toarna la partid pentru ca numai asa pot sa fie utili. N-au proiecte si nici performante in activitatea pe care o desfasoara in institutiile publice. Furnizeaza documente, avertizeaza asupra unor pericole imaginare, stabilesc cine sunt dusmanii si cum trebuie luptat impotriva lor, scriu articole care sa placa sponsorilor politici. Mint la greu dand note informative despre simpatiile politice ale colegilor, despre ce vorbesc acestia la serviciu sau cu cine si cum isi petrec concediile. Beneficiarii informatiilor stabilesc apoi cine este pesedist, liberal, pedist etc. dupa care decid pe cine inlatura si pe cine promoveaza.
Turnatoria nu se opreste la usa unui partid sau altul. Ajunge si la presedintie, dar si in societatea civila. Cu cat aria zvonurilor este mai mare, cu atat mai bine. Iar zvonurile care imbatranesc devin certitudini. Nici o sansa pentru cei turnati sa mai scape. Calitatile lor sunt uzurpate sau denigrate, iar performantele furate pur si simplu.
In mod paradoxal, anumiti turnatori sunt apreciati si cultivati de elite. Un sprijin nepretuit in razboaiele pe care ei le duc impotriva celor care le stau in cale. Pentru ca elitele ii pot transforma pe incompetenti si paraziti in oameni de bine, in valori morale. E suficient doar sa injure aceiasi politicieni si sa apere aceeasi cauza. Situarea de partea cea buna a baricadei, un fel de politicaly corect romanesc, este singurul criteriu de apreciere.
Pe langa victimele dictaturii comuniste si ale Securitatii avem si victime ale turnatorilor postcomunisti. Vor plati si ei pentru raul pe care il fac? Cine ii deconspira?