Imi aduc aminte cu nostalgie cum pe la inceputul anilor a€™90 politicienii romani se puneau in slujba cetateanului. Dupa ce vreme de o dictatura, care s-a intins pe un sfert de veac, cetateanul fusese cobai, dintr-o data noua oranduire, nici comunista, dar nici capitalista, s-a napustit asupra sa. A inceput sa-i ofere cate-n luna si-n stele, sa-l copleseasca de dimineata pana seara cu tot felul de promisiuni. Adica, asa cum se spune pe la noi, politicianul de pe Dambovita si Colentina dadea sa se puna in slujba cetateanului. Suna frumos, suna si romaneste, dar si americaneste in acelasi timp: ""In slujba cetateanului!"". Poate doar ""In numele Legii"" sa sune la fel de frumos, la fel de promitator.