Viata unui politist de judiciar este plina de surprize si de necunoscut, din cauzele rezolvate de el putandu-se scrie ""fluvii"" de romane de gen. Si poate unul ar fi mai interesant decat celalalt... Pe aceasta linie se inscrie si cazul pe care il voi povesti, in care destinul a facut ca viata unei femei sa fie curmata printr-o nelegiuire, iar misterul ce a plutit in jurul disparitiei ei sa fie dezlegat dupa mai bine de 12 ani. Chiar si asa tarziu, a fost un mare succes, avand in vedere dificultatile de probatiune si modul de ascundere a cadavrului. Cum poti oare invinui un asasin atat timp cat nu ai cadavrul?... O sesizare de serviciu
... Totul a inceput de la o sesizare a unui politist de la evidenta populatiei. O femeie de 45 de ani, Elisabeta Ghisa, din Timisul de Jos, judetul Brasov, nu se prezentase de trei ani sa-si preschimbe buletinul de identitate. In aceasta situatie, lucratorii politiei orasului Predeal nu puteau ramane indiferenti atata vreme cat femeia nu era gasita. Capitanul Viorel Ilisie, de la evidenta populatiei, a preluat cazul si s-a deplasat la Timisul de Jos. Vecinii Elisabetei Ghisa n-o mai vazusera de peste zece ani... La casa nr. 8 din Timisul de Jos femeia locuise cu chirie, insa ea figura in continuare cu domiciliul in orasul Predeal. Buletinul de identitate expirase din septembrie 1979. Femeia a fost cautata si la locul de nastere inscris in fisa de evidenta populatiei: comuna Teliu, judetul Brasov. Acolo a fost gasita sora disparutei, Ana Ghisa. ""N-a mai trecut de ani si ani pe la mine, a spus aceasta cu tristete. Ma ocolea pentru a nu o mai lua la intrebari in legatura cu viata destrabalata pe care o ducea, nerealizand nimic pana acum. Ca sa se adune de pe drumuri, i-am propus sa vina aici, sa locuim impreuna, dar m-a refuzat categoric, pentru ca eu nu beau, nu fumez si nu-mi ridic poatele-n sus... Stiu ca prin anul 1967 a divortat de barbatul cu care a trait in Predeal. Era acar in Timisul de Sus, iar mie mi s-a parut un om bun. L-a parasit pentru un anume Nicolae Filip, din Intorsura Buzaului"". O disparitie suspecta
Cauza a fost transferata Politiei judetului Covasna, pentru a continua verificarile la Intorsura Buzaului. Dosarul a fost repartizat unui experimentat politist de Ia Serviciul Judiciar, locotenent-colonelul Nicolae Salisteanu. Acesta a intreprins o serie de investigatii in jurul concubinului disparutei. Spunem ""disparutei"", pentru ca din relatarile lui Filip Nicolae rezulta ca femeia il parasise cu vreo doisprezece ani in urma, plecand cu un cetatean din Codlea. Asta stiau si vecinii, le povestise Filip. Si le mai povestise ca Elisabeta Ghisa era o betiva, ca ii placea sa traiasca in mizerie, ca, atunci cand se imbata, dormea pe unde se nimerea: prin curte, prin gradina, ba chiar si pe camp. De vazut, vecinii lui Filip nu vazusera insa nimic, pentru ca ""vecinii"" era doar un fel de a spune. Casa acestuia se afla in afara orasului, dincolo de calea ferata, aproape de un deal impadurit, iar cei mai apropiati... vecini se aflau destul de departe, la aproape un kilometru. La Codlea, pe strada Barsei nr. 24, adresa indicata de Filip Nicolae, disparuta n-a fost gasita. Aceasta casa era parasita. Elisabeta Ghisa traise un timp aici cu un barbat cu care plecase de la Intorsura Buzaului. Dar revenise la Filip. Asa rezulta din investigatii. Asasinul se spanzura
Ce fel de om era Filip Nicolae?, se intreaba ofiterul Salisteanu. Tot un betiv, a venit imediat raspunsul. Si lui ii placea sa traiasca in mizerie. Cu Elisabeta Ghisa se certase de nenumarate ori, ajungand la numeroase scandaluri si batai. Din aceasta cauza, ofiterul a presupus ca Elisabeta fusese ucisa de concubin. Apoi, Filip ii ingropase cadavrul undeva, in gradina, profitand de izolarea gospodariei sale fata de vecini. Unde anume, in ce punct al gradinii, nu se putea sti. Se contura ipoteza ca in coltul din stanga al curtii, unde existase un beci pentru cartofi, beci care fusese astupat sa fie ingropata victima. Filip Nicolae a fost audiat de judiciarist, cerandu-i-se explicatii mai clare in legatura cu disparitia Elisabetei. Intrucat declaratiile sale erau confuze, ofiterul a hotarat sa poarte o discutie mai ampla cu acesta peste doua zile la Politia Intorsura Buzaului, fiind invitat si procurorul criminalist al judetului. Filip a fost de acord, pozand tot timpul in omul nevinovat, dar, auzind ca va veni si procurorul, in cugetul sau vinovat s-a produs o transformare radicala. Stia ca, omorand-o pe Elisabeta, de-acum incolo nu va mai avea scapare. Drept urmare s-a spanzurat in locuinta sa. Gasirea scheletului
Gestul suprem al lui Filip era dovada ""recunoasterii"" indirecte a crimei sale. Dar pentru ofiterul Salisteanu si pentru procuror, fara gasirea cadavrului, sinuciderea nu proba nimic. De aceea s-a adus un excavator care a fost pus sa scurme pamantul din jurul casei. Nimic suspect. Spre seara, cand se pregateau sa plece, judiciaristul a mai indicat un loc in care sa se execute sapaturi. Locul se afla la vreo zece metri de casa, inspre padure. Acolo au fost gasite ramasitele celei cautate. Un schelet cu cutia craniana fracturata in sase bucati... Doisprezece ani si jumatate traise asasinul in preajma celei careia ii curmase firul vietii.