Unirea huiduielilor noastre

Nu vad ce-i de mirare in huiduielile pe care le-au primit Basescu si mai ales Tariceanu la Iasi, cind in piata lumea s-a strins dupa afinitati de partid, nu din solidaritate nationala.

PD-L, PNL si PSD au iesit in piata la Iasi ca la o confruntare intre trei partide rivale, la inceputul unui an electoral. Cei care s-au dus in piata, cu stegulete, baloane si pancarte, fac parte, sint sigur, din nucleele dure ale partidelor lor.

Daca s-a ajuns la huiduieli, de asta sint vinovati liderii locali ai acestor partide care au folosit ziua de 24 ianuarie ca pe un prilej de a-si arata muschii de organizatori si de agitatori ai spiritelor. Dar sa nu-i credem imaculati nici pe baietii de la Bucuresti care stiau ce primire li se pregateste. Desi intr-o asemenea zi, parca ar fi mai nimerit sa ne amintim ca inainte de a fi membri de partid sintem romani.

Daca scadem si ziua nationala, Pastele, Craciunul si Revelionul, intr-un an mai sint 360 de zile in care ne putem huidui si aplauda politic. Insa asemenea socoteli de bun-simt incap intr-o tara cu politicieni mai luminati la minte, care n-au obraznicia sa-si inchipuie ca pot confisca si asemenea zile, de care n-ar trebui sa se atinga. (Cine crede ca in perioada interbelica lucrurile stateau mai bine se insala. La 1 Decembrie, care nu era ziua nationala, dar era o zi de sarbatoare, s-au mai intimplat ciocniri politice si pe atunci.)

Mi se pare o murdarie sinistra incercarea de a tavali in golanii de partid Marea zi a Unirii Mici, cum au numit-o romani vizionari, in asteptarea unirii si cu Ardealul si Basarabia. La fel cum e o dovada de crasa iresponsabilitate politica tentativa de a-i dezbina pe romani intr-o asemenea zi, punindu-i sa se imbrace in culori de partid. Numai in minti schilodite de sechelele comunismului se poate coace ideea ca Romania mai poate fi vopsita in culori de partid sau ca vom mai aplauda vreodata un partid sau un lider politic in contul intregii tari. Cu aceeasi nerusinare cu care Ceausescu transformase ziua Unirii intr-o anexa a circului de ziua lui de nastere, urmasii lui de azi vor sa-si taie, cu noile cutite ale propagandei, halca maxima din aceasta zi de care romanii se simt mai apropiati chiar decit fata de sarbatoarea nationala de la 1 Decembrie.

Pretentiile liberalilor romani de azi la recunostinta istorica, pentru ca ar fi urmasii Bratienilor mai mult decit prin numele partidului, mi se par la fel de ridicole ca acelea ale PSD de a-si revendica traditiile social democratiei autohtone. PNTCD a ajuns cum a ajuns dupa ce taranisti ca Victor Ciorbea, Radu Vasile sau Andrei Marga au incercat sa se foloseasca de numele lui Maniu si Coposu pentru a-si sustine o ascendenta pe care n-o aveau decit in actele partidului pe care au vrut sa-l mosteneasca. Mai lipseste ca PD-L sa se declare continuatorul bricului "Mircea" si prin contagiune al lui Mircea cel Batrin si al lui Petru Cercel, domnitor care a calatorit pe mare, ceea ce l-ar putea face precursorul maritim al lui Traian Basescu.

P.S. Daca facem un clasament al aplaudatilor si al huiduitilor de la Iasi - Basescu a fost cel mai putin huiduit si cel mai aplaudat, si de cei adusi de la partid, si de cei de pe margini. Tariceanu, in pofida unei mai bune organizari locale a PNL, in care se simte contributia lui Relu Fenechiu, n-a avut parte de o echipa de partid producatoare de zgomote pe masura. La el nu s-au prea auzit aplauzele, in schimb au compensat huiduielile. La rindul sau, Mircea Geoana, liderul partidului care poate conta si pe sprijinul primarului de Iasi, a fost aplaudat si huiduit in surdina, ca si cum n-ar fi contat. Dar nu despre asta era vorba.

---

Despre autor: