Adevarata cadere a domnului Boc

La 14 noiembrie 2003, Emil Boc, deputat pe atunci, provoca singura emotie puternica, adevarata, din viata sa de politician.

Cadea in direct, in emisiunea lui Andrei Gheorghe, de la o inaltime de 2,40 metri, printre stalpii de sustinere a platoului improvizat. Pentru cateva secunde nu s-a miscat. Oamenii intepenisera in fata televizoarelor cu rasuflarea taiata. Apoi s-a ridicat, a refuzat sa plece la spital si a conti-nuat emisiunea. S-a gandit sa nu isi sperie sotia si fetitele, marturisea ulterior. In presa de a doua zi Emil Boc dadea declaratii cu umor si era admirat pentru cum depasise momentul petrecut in direct.

Caderea aceea, care initial a parut a aduce popularitate domnului Boc, trebuie sa fi fost insa un semn pentru caderea ce avea sa vina. La vremea aceea, deputatul Boc era rasfatatul presei. Mi-l amintesc cu mapa de legi la subtioara, pregatit mereu sa dea un raspuns competent. Ziaristii acre-ditati la Parlament il aveau ca sursa permanenta pe chestiuni juridice. Nu cred sa mai fi fost vreun parlamentar cu o asemenea ascensiune rapida, datorata in cea mai mare parte presei. Iar Emil Boc isi consuma si el relatia cu mass-media extrem de constient. Era invitat la vreo dezbatere? La vreo emisiune? Sarea imediat in avion, venea la Bucuresti. Rata vreun apel din partea unui ziarist? Suna inapoi in secunda urmatoare.

COTITURA. In momentul in care Traian Basescu l-a desemnat succesorul sau, cariera domnului Boc s-a dus pe pustii. Simpaticul Boc documentatul Boc, s-a transformat intr-o sluga lipsita de personalitate, amintind de jalnicul Uriah Heep, insa doar cel din prima parte a romanului lui Dickens "David Copperfield". Heep va ajunge sa fie inzestrat cu ganduri si urzeli aproape diabolice, pe cand lui Boc ii ramane doar cocoasa ce pare sa i se ridice din pricina obiceiului de a se arunca la picioarele lui Zeus-Basescu pentru a-i sterge pantoful cu maneca. I-am spus candva, cand ma iluzionam ca mai ia aminte, ca obisnuia sa scrie cartea, acum citeaza prefata, iar repetarea mecanica a vorbelor presedintelui Basescu il arunca in ridicol. Slab trebuie sa fie psihicul acestui personaj de a ajuns sa se muleze fara nici o rezistenta interioara pe trasaturile stapanului sau de la Cotroceni si pe mai toate proastele lui obiceiuri. Pe seful Boc, Blaga si Videanu ar fi preferat oricand sa nu-l aiba langa ei la Cotroceni intr-o discutie in contradictoriu cu Traian Basescu. Si nu e de mirare ca anuntul intempestiv al fuziunii cu PLD luna trecuta s-a facut in absenta lui Vasile Blaga, plecat din tara, si a lui Adriean Videanu, aflat si el pe la Predeal, pe undeva, stiut fiind ca erau opozanti ai ideii.

O introducere lunga pentru o explicatie pe care o datorez cititorilor Jurnalului National, care au avut in ultimele saptamani interviuri cu toti liderii partidelor parlamentare, mai putin cu dl Boc. In logica sugerata de Traian Basescu, probabil ca dl Voiculescu nu m-a lasat sa ii iau interviu si liderului PDL. Presa ticalosita, motanii lui Felix etc etc etc etc.

LUCRURILE STAU ASA. Vineri, 11 ianuarie, ii telefonez domnului Boc. Nu-mi raspunde. Revin mai tarziu. Nu-mi raspunde. Revin duminica, luni. Tot nimic. Iau in calcul o suparare personala, insa o anuleaza mesajul primit de sarbatori de la liderul PDL. Asadar si numarul e bun. Il verific insa, nu gresesc, acesta e numarul de telefon. Revin si marti. Dau SMS, spun cine sunt, desi stiu ca are numarul meu in memoria telefonului, si spun ca as vrea sa-i iau un interviu pentru Jurnalul National. Tot nimic. Miercuri ma adresez directorului de comunicare al PDL. Mai sun si joi la dl Boc. Si vineri. Plus la directorul de comunicare, care seara imi ofera varianta unui interviu in scris. Adica sa ii dau intrebarile prin email. O varianta jenanta pentru ziarist, caruia i se taie astfel orice posibilitate de a interveni cu o intrebare suplimentara, de a urma un alt curs in interviu etc. In plus, in era presei electronice, redactia astepta de la mine un interviu nu numai cu sunet, ci si cu imagini care sa fie postate pe site, cum s-a petrecut cu ceilalti lideri de partid. Ii dau un ultim sms dlui Boc in care ii explic situatia. Aflasem ca vine sambata in Bucuresti pentru a participa la o emisiune la Realitatea TV (timp de 15 minute, care s-au facut zece pana la urma, din princina unei transmisii in direct). Ii ofer dlui Boc posibilitatea de a ne intalni sambata, dar si aceea de a acorda interviul altcuiva de la Jurnalul, daca are vreo problema cu mine. Nici un raspuns. Ceea ce pune punct dorintei Jurnalului National (si a mea personala) de a mai lua vreun interviu domnului Emil Boc, pentru lipsa de respect manifestata fata de cei 900.000 de romani care citesc zilnic Jurnalul National si care-l fac astfel sa fie numarul 1 in randul cotidienelor de calitate din Romania.

Probabil ca, daca ar fi fost acordat, interviul ar fi fost asa:
Jurnalul National: Domnule Boc, presedintele si premierul spun ca au cazut de acord sa gaseasca o solutie in cazul Nicolai. Nu o gasesc insa. Dumneavoastra cum vedeti iesirea din impas? Dincolo de faptul ca oameni au stat mai mult sau mai putin in puscarie, urmare a actiunilor doamnei Nicolai, dansa trebuie sa inteleaga ca in persoana presedintelui Romaniei nu are un om ostil. Doar ca romanii au dreptul la un ministru al Justitiei imaculat, din punct de vedere profesional si din punct de vedere moral. Acest lucru mi se pare incompatibil cu cateva actiuni de notorietate ale doamnei senator Norica Nicolai si as reaminti incidentul de la Senat cu nepoata, incidentul din 1987, cand a modificat mandatul de arestare al unui cetatean care a fost incarcerat fara a fi audiat legal, apoi reprezentarea ilegala si punerea de concluzii in mod ilegal intr-un proces de adoptie in favoarea unui cetatean strain.

Pare ca suntem intr-un joc absurd, plimbam documente intre palate, cu sigiliu care nu trebuie desfacut... Daca va referiti la cele opt dosare pentru care s-a cerut inceperea urmaririi penale, as vrea sa fie foarte clar ca Presedintele nu judeca, Presedintele primeste solicitari de la Parchetul General sau de la Directia Nationala Anticoruptie, constata continutul presupuselor fapte si, in masura in care apreciaza, lasa justitia sa mearga mai departe pentru elucidarea cauzelor pentru care a fost sesizat. A nu da aprobare, aviz pentru inceperea urmaririi penale ar fi un element de blocare a justitiei, aceasta cu atat mai mult cu cat patru dintre aceste dosare sunt dosare care s-au intors de la instante, urmare a hotararii Curtii Constitutionale, prin care, pentru fostii ministri, devine obligatoriu avizul presedintelui Romaniei. De retinut este faptul ca Presedintele nu judeca si nu incrimineaza pe nimeni, ci doar permite continuarea mersului justitiei si nimic altceva.

Dar ministrul Justitiei nu trebuie sa vada acele documente? Va intreb si ca jurist, in ce lege trebuie sa cautam solutia pentru acest caz? Legea nu prevede pentru ministrul Justitiei dreptul studierii documentelor care au stat la baza referatelor procurorilor, ci doar rolul de a primi dosarul cauzei si de a-l transmite catre Parchetul General. Nici ministrul Justitiei si nici o alta persoana din cadrul ministerului nu poate avea acces la copiile transmise, deoarece acestea se constituie ca probe la dosar. Aceste probe nu pot fi cercetate, copiate sau facute publice, avand in vedere faza procedurala in care se afla.

Domnule Boc, e an electoral. Cum se va manifesta PDL? Nu prea aveti actiuni proprii. Doar pe ale presedintelui. Se va implica Traian Basescu in campanie?

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe