Diferite zone din creier sunt responsabile pentru convingere, neincredere sau incertitudine

Mintea umana este un comparator continuu de convingeri. Capacitatea de a crede sau a ne indoi de diverse afirmatii este o forta puternica pentru luarea deciziilor, pentru controlul comportarii sau a emotiilor. Cu toate acestea, mecanismele neuronale ce sunt implicate in aceste procese complexe sunt departe de a fi cunoscute. Recent, un grup de la Universitatea din California (Los Angeles) a folosit metodele de imagistica cu rezonanta magnetica functionala (fMRI) pentru a identifica regiunile din creier care conduc la convingeri, sau pe cele care conduc la neancredere. In afara de aplicatiile medicale (ca de exemplu monitorizarea efectului placebo), rezultatele acestea au implicatii mai profunde in intelegerea fenomenelor cognitive.
Imagistica prin rezonanta magnetica functionala este bazata pe cresterea volumului fluxului de sange asociat activitatii neuronale. Este o tehnica relativ noua, care ne spune practic care din regiunile din creier sunt active in decursul diverselor activitati neuronale, aceasta cu o rezolutie de numai cativa milimetri cubi. Cu toate acestea, sa nu uitam ca intr-un singur astfel de milimetru cub incap cam 100 000 de neuroni, asa ca rezultatele sunt mai mult indicative pentru o medie a multor neuroni. Tehnica de rezonanta magnetica functionala este folosita din plin pentru cercetarea a tot felul de operatii cognitive. De exemplu, ea ar putea inlocui vechiul poligraf, caci se pare ca poate vizualiza cand un subiect spune adevarul sau minte. De aceea nu este de mirare ca cercetatorii au incercat acum un alt subiect fundamental al proceselor noastre cognitive: capacitatea de a avea convingeri, sau de a ne indoi de diverse afirmatii.
In cadrul Centrului pentru Imagistica Creierului de la Universitatea din California (UCLA) au fost scanati 14 voluntari. In timp ce erau scanati, subiectilor li s-au prezentat afirmatii din domenii cat se poate de diferite, incluzand matematica, geografia, religia, etica, sau chiar intamplari biografice ale propriilor vieti. Subiectii au fost rugati sa aprecieze (in timpul scanarii) aceste afirmatii ca fiind adevarate, false, sau sa spuna ca nu stiu. Oamenii de stiinta au comparat apoi imaginile obtinute ale creierului in toate cele trei cazuri, cautand sa afle care regiuni din creier sunt activate in timpul celor trei situatii, daca intr-adevar acestea exista...
Intr-o prima faza, cercetatorii au comparat situatiile in care subiectii au crezut afirmatiile cu cele in care subiectii s-au indoit de afirmatii. Ei au vazut diferente majore intr-o zona localizata in lobul frontal (cel care este cel mai bine dezvoltat la oameni) denumita cortex prefrontal ventromedial (VMPFC). "Faptul ca zona VMPFC este implicata in procesele de convingere sugereaza un link anatomic intre aspectele cognitive ale credintei si emotiile umane", mai adauga ei. Mai interesant insa, tot ei au observat ca, atunci cand subiectii au crezut afirmatii pur matematice sau pur etice, aceeasi zona a creierului - VMPFC - a fost activata. "Aceasta sugereaza ca diferentele fiziologice dintre credinta si neincredere pot fi independente de continutul lor efectiv sau de continutul emotional asociat".
Daca atunci cand credem activam in special zona VMPFC a creieului, atunci cand ne indoim activam o alta zona a creierului, ce este deja cunoscuta ca fiind cea care raporteaza senzatiile viscerale (ca durerea sau dezgustul), si este foarte implicata in aprecierile negative referitoare la gust sau miros. "Practic, afirmatiile false ne dezgusta", mai adauga cercetatorii.
In cel de-al treilea caz intermediar, in care subiectii au avut indoieli, o cu totul alta zona a creierului a fost activata. Aceasta apare des activa in studiile pe creier care implica detectia de erori sau conflictele. In plus, in aceste cazuri de incertitudine, s-a inregistrat si o scadere a activitatii neuronale intr-o zona care joaca un rol in activitatile motorii, ce joaca rolul unui mediator in procesele cognitive dintre decizie si indecizie.
"Ceea ce imi place la aceste rezultate, este ca ele sugereaza cum imaginea noastra despre lume care se formeaza in creier trebuie sa treaca prin niste zone de control care sunt in general asociate emotiilor sau senzatiilor primare ca durere sau dezgust", mai adauga unul dintre cercetatori. "Desi evaluarea afirmatiilor etice sau matematice implica regiuni diferite ale creierului, acceptarea sau respingere acestor afirmatii pare sa se bazeze pe mecanisme mai primitive, care pot fi independente de continutul afirmatiei. Cred ca acest rezultat pune inca o data sub semnul intrebarii opozitia dintre gandirea emotionala si cea lucida", mai adauga el.
Desigur, faptul ca cele doua moduri de gandire sunt interconectate pare evident, odata ce studiem in ce mod voteaza alegatorii. Am putea spune mai degraba ca studiul acesta subliniaza inca o data structura functionala a creierului, in care diferite regiuni ale creierului sunt responsabile de tipuri diferite de procesare. In final, este interesant de observat cum rezultatele de mai sus pot fi folosite la constructia unui aparat de detectie de minciuni: subiectului i se pot arata propriile afirmatii, iar politistii se pot uita in creier sa vada care regiuni sunt activate, si astfel sa vada daca subiectul crede propriile afirmatii! [www.stiinta.info]

---

Despre autor: