Traian Basescu, "animalul politic" perfect

Nu putem intra in noul an fara a-l evoca pe presedintele nostru, aducandu-ne aminte ca acum un an, in Piata Universitatii, destupa sampania triumfului deoarece reusiseram in sfarsit sa intram in UE, aceasta inaintea statelor din fosta Iugoslavie, care - de ce sa n-o mai spunem o data? - in anii comunismului ne priveau de sus prin nivelul material de trai si libertati individuale.
A trecut, va sa zica un an de cand Romania a intrat in marele organism continental si efecte foarte palpabile parca nu se prea se fac simtite. Cazul Mailat ne-a pus intr-o situatie teribil de jenanta si a depasit cu mult episodul mancatorilor de lebede din Viena de la inceputul anilor '90. Dar sa ne intoarcem la presedintele care - mai incape vorba! - ramane un "animal politic" perfect. Prin ce se deosebeste animalul de om? Intrebare caraghioasa, nu-i asa? Prin aceea ca are instinctele mult mai dezvoltate decat omul. Omul gandeste, evalueaza, ezita. Animalul, gratie bagajului sau genetic, actioneaza. In campul politicii, atat de labil si alunecos, daca nu ai instinct, adica daca nu esti animal, pieri. "Animalul politic", formula veche de pe vremea lui Aristot, trecuta prin filtrul machiavelist si al altor "eminente cenusii", nu reprezinta un nonsens, ci, dimpotriva, caracterizeaza cele mai inspirate prestatii. Aceasta se intampla si cu presedintele nostru. Ne amintim ca acum un an a dat citire in Parlament acelei declaratii vehemente prin care se despartea de trecutul comunist, infruntand cu seninatate corul de huiduieli. Am mai avut prilejul sa spunem ca gestul sau de atunci a apartinut unui oportunist in sensul cel mai bun al cuvantului. Da, exista si asemenea oportunisti. Nu cred ca dl Basescu sufera prea mult din cauza victimelor de la Aiud, Jilava, Sighet, Rm. Sarat, dar chiar si fara sa sufere a inteles ca ascensiunea carierei sale are nevoie de asa ceva, de o providentiala "separare a apelor" prin care si-a atras simpatia si sprijinul societatii civile, al intelectualilor care - evident - nu au intarziat sa semneze un apel patetic intru apararea sa. De la sine inteles, Parlamentul nu l-a iertat, i-a cerut capul, iar atunci presedintele nostru nu a ratat prilejul de-a mai urca o treapta. A organizat referendumul din mai prin care si-a zdrobit adversarii. Chiar daca in acele momente - sper ca memoria nu ma insala - unul dintre SPP-istii zelosi si-a pierdut pistolul-mitraliera, care a alunecat din limuzina ce facuse un viraj brusc, sarbatoarea nu a putut fi umbrita si am intrat in vara cu un presedinte reinnoit si reintarit. Flerul sau nu daduse gres nici de asta data. si nici nu avea cum sa dea gres de vreme ce apartine unui "zoon politikon" ireprosabil.
Dupa un an de la istorica declaratie si dupa ce Humanitas a editat voluminosul Raport Tismaneanu, de la a carui lansare dl Basescu nu avea cum sa lipseasca, domniei sale i-a venit o noua idee pentru a se re-reinnoi, a mai urca o treapta, a aseza sub calcaie noi centimetri ai inaltarii. Care este ideea? Denuntarea Pactului Ribbentrop-Molotov. Lucrul in sine nu are cum sa fie rau, pana si Ceausescu in anul cand isi ingana cantecul de lebada a facut aceasta, dar - cum sa spunem? - chestiunea e cam fumata. Pactul s-a autodenuntat. Mai este cineva de buna-credinta care sa se indoiasca de ticalosia de la baza acelei intelegeri semnate de odiosii de atunci? Conteaza insa efectele practice ale unei asemenea denuntari, de altminteri greu de deslusit in contextul actual. In 1997 am semnat cu Ucraina un tratat... tombal prin care teritorii vechi romanesti sunt definitiv pierdute. Iar acum unirea cu Basarabia nu ar aduce in tara o minoritate rusofona absolut naucitoare? Poate ideea denuntarii pactului bolsevico-nazist e... o contrapondere la esecul sloganului "Hai la curatenie!"... Intr-adevar, "animalul politic" nu pierde niciodata.

---

Despre autor: