Zambetul de ura al lui Traian Basescu

Plansul, rasul sau lesinul au intrat deja in clasicismul operatorilor tehnici. Cu zambetul lui Basescu s-ar putea deschide un nou capitol in psihologie.
Un adevarat maestru al campaniilor electorale, Traian Basescu nu se simte deloc in pielea lui atunci cand viata din preajma sa se deruleaza linistit, normal. Un demon razboinic pare a-l bantui zi si noapte, astfel incat ni-l putem inchipui vesnic framantat de nevoia viscerala de a devora pe oricine intra in raza lui vizuala. Daca nu are in fata un dusman, Basescu este dispus oricand sa sacrifice un apropiat doar pentru a nu-i trece ziua fara placerea imensa de a-si vedea victima intinsa pe altarul demonului provocator care il fascineaza. Daca Romania ar fi acum in razboi, pentru Traian Basescu ar trebui inventat un nou grad militar, titlul de maresal neputand acoperi gloria pe care presedintele nostru ar merita-o! Decebal, Mircea cel Batran sau chiar Stefan cel Mare ar face matanii in manualele de istorie in fata lui Traian Basescu, caci, asa cum se prezinta pe timp de pace, dumnealui ar fi in stare sa duca in spate si razboaiele interplanetare, daca cele de pe pamant s-ar incheia!
Din pacate, domnia sa nu stie ca, pe timp de pace, popoarele au nevoie de un alt fel de conducatori. Demonul acela interior care il bantuie, un demon cu sabia mereu scoasa din teaca, nu-i da o clipa de liniste pentru a vedea ca adevaratele proiecte ale unei natiuni sunt cele construite impreuna cu prietenii, dar si cu potentialii adversari. Nu razboaiele au creat marile civilizatii, ci tratatele de pace care s-au incheiat la sfarsitul lor!
Mult timp am crezut ca Traian Basescu nu si-a dorit razboiul cu PNL, ca acesta a fost doar o intamplare nefericita. Azi, cand stim ce consecinte a avut, imi dau seama ca el i-a venit ca o manusa liderului de la Cotroceni si, daca ar fi indraznit cineva sa-l opreasca, s-ar fi transformat intr-o tinta fara sansa de scapare. Nu sunt sigur ca, daca ar fi stiut ce-l asteapta, Calin Popescu Tariceanu ar fi acceptat sa devina prim-ministru, caci nu e chiar asa de confortabil sa joci rolul celebrei "tinte piept numarul 6", pe care o stim cu totii din armata: un carton pe care o pusca il urmareste mereu sa-l prinda in catare. Faptul ca a rezistat sub toate bombele aruncate in capul sau nu face din Tariceanu un erou, caci gloantele plecate de la Cotroceni au nimerit mereu pe cineva din preajma acestuia. Atanasiu, Seres, Pacuraru sau Chiuariu nu sunt decat numele cele mai cunoscute.
Am revazut recent imaginile in care Traian Basescu i-a validat in functii sau i-a trimis in fata procurorilor. Am avut un adevarat soc. De fiecare data, in cotul gurii lui Traian Basescu a aparut un zambet ciudat, care, tradus in cuvinte, spunea: "mai vedem noi!" Semnificatia aceasta - inspaimantatoare intr-un context festiv - era intarita de incalcarea protocolului care prevede ciocnirea simbolica a unei cupe de sampanie. Zambetul acela ciudat era identic cu aruncarea manusii! Era un zambet de ura, era un semn al bucuriei ca incepea un nou razboi. Daca vrea sa fie iarasi pe placul lui Basescu, Tariceanu trebuie sa faca saptamanal cate o remaniere, sa fie, cu alte cuvinte, ca acel sef de trib care cauta mereu cate o victima pe care s-o ofere balaurului pentru a-si proteja oamenii! Daca ma sperie ceva la Traian Basescu, este tocmai acel zambet de canibal, care spune: "Bine-ai venit, manca-te-as!".

---

Despre autor: