Asa cum scriam saptamana trecuta, presedintele Romaniei nu a reusit sa convinga poporul in vointa sa de a schimba legea electorala. Daca romanii au fost destul de numerosi pentru a-i sari in aparare la stupida si nefericita tentativa a PSD de "puci p
Asa cum scriam saptamana trecuta, presedintele Romaniei nu a reusit sa convinga poporul in vointa sa de a schimba legea electorala. Daca romanii au fost destul de numerosi pentru a-i sari in aparare la stupida si nefericita tentativa a PSD de "puci parlamentar" de la inceputul acestui an (si i-au confirmat astfel legitimitatea), de data asta acelasi "popor" nu l-a mai sprijinit. Scopul dlui Basescu este totusi impartasit de majoritatea concetatenilor nostri: eradicarea coruptiei. Anchetele o dovedesc (daca mai e nevoie de anchete, dar aceasta e o evidenta atat de puternica incat sare in ochi): privilegiile nemeritate, mita, hotia sub toate formele ei infiltreaza viata noastra economica si sociala. Din aceasta pricina cresterea din ultimii ani nu este suficienta pentru a ne scoate din pozitia de tara cel mai putin dezvoltata a Europei.
Care sa fie semnificatia votului sau mai bine zis a nonvotului din 25 noiembrie, la care atat de putini alegatori s-au prezentat? In nici un caz aceea de a-i spune initiatorului referendumului, presedintele Romaniei, ca diagnosticul sau ar fi gresit. Categoric, majoritatea crede, ca si dl Basescu, ca exista coruptie si ca ea este cauza prea lentei noastre inaintari. Dar majoritatea cetatenilor cred ca modificarea legii electorale nu este tratamentul cel mai eficace al gravei maladii numite "coruptie".
Electoratul nostru da dovada de maturitate. Trimiterea in vestiare a clovnilor politici extremisti nu este altceva decat semnul unei anumite intelepciuni. De ce nu am fi de acord ca respingerea modificarii legii electorale este la randul ei rodul unei perceptii corecte a situatiei? Cei ce s-au abtinut si-au dat seama ca nu tipul de scrutin este cauza coruptiei. Ca alegem pe liste sau uninominal, "ca la primari" sau "ponderat", aceiasi oameni politici vor controla puterea. Acest scepticism i-a calauzit pe cei care nu s-au prezentat la scrutin, partidul abstentionistilor, de departe cel mai numeros partid din Romania.
Membrii acestui partid au dreptate. Daca votul uninominal in doua tururi de scrutin ar fi avut castig de cauza, aceasta nu inseamna in nici un fel ca "oligarhia despotica de stransura", caracatita politico-economica similara cu cea denuntata de I.L. Caragiale la inceputul secolului trecut, ar fi avut macar un picior taiat din cele 1.001 ale ei. Cu votul uninominal "ca la primari", ascensiunea politica si calea spre inavutire nu s-ar mai face trecand prin curtile conducerii partidelor, cei ce vor sa urce in ierarhia politica ar merge unde trebuie, prin ograzile baronilor locali, acolo unde traficul de influenta este mai gros, mai nerusinat, iar rezultatele sunt inca si mai promitatoare. O propaganda electorala bine organizata la nivel local poate determina alegerea unui candidat mai bine "protejat" ca un altul, prin intoxicare mintala si sarmale. Speranta ca ar putea fi "purificata" clasa politica mutand accentul de pe planul central pe cel local nu este intemeiata, iar romanii au simtit acest lucru.
Duminica, presedintele a sugerat ca ar putea reveni in fata poporului cu un referendum pe acelasi subiect, al votului uninominal. Facand aceasta declaratie, dl Basescu face dovada de perseverenta. Data fiind claritatea votului popular, care indica lipsa de incredere in solutia votului uninominal ca unealta de asanare a vietii politice, credem ca aceasta perseverenta nu este binevenita. O singura greseala iti este iertata, dar repetarea ei mai greu poate fi trecuta cu vederea. Reforma electorala ca solutie pare sa-si fi epuizat prematur mirajul. si cand o idee nu a reusit, in lipsa unor argumente noi, e mai bine sa renunti. Cel putin moral vorbind, semnalul popular indica oboseala electoratului fata de problematica scrutinului. Pentru ce e nevoie sa se revina pe alte cai? E un mod de a arata ca nu-ti pasa de optiunea exprimata prin abtinerea marii majoritati de la referendum.
De la inceputul mandatului sau, presedintele a simtit nevoia sa se implice, prin noi si noi initiative, care mereu sunt contrate de puterile statului, iar acum si de popor. Este modelul "presedintelui jucator" pe care, in mod de altfel onest, ni l-a anuntat, inca inainte de a fi fost ales. Acum vedem cat de dificil de sustinut este, pe termen lung, aceasta strategie, din postul suprem pe care-l ocupa dl Basescu. Mult mai valabila pentru presedintele tarii ar fi fost pozitia de arbitru, adica de "mediator intre puterile statului sau intre stat si societate, pe care de altfel Constitutia o indica, la articolul 80, alineatul 2. Nu poti fi si jucator, si mediator. O atitudine de expectativa iti permite sa-i lasi pe ceilalti sa greseasca, altoindu-i numai atunci cand iti vine bine. Altfel, te expui din cale-afara si devii vulnerabil. Mai ales ca toata lumea, Guvernul, ca si Opozitia (dar cine mai e in Opozitie azi in Romania?), savarseste greseli destule pentru a le da apa la moara celor ce le cauta.

Ion Vianu este scriitor


Despre autor:

Romania Libera

Sursa: Romania Libera


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.