Cum se face o poveste?

"Noapte buna, copii!" se difuzeaza din 1958. In 2008, emisiunea va implini 50 de ani.

Se ia o poveste, se citeste, se... Ne povesteste Attila Vizauer, redactor sef la redactia teatru din cadrul Radio Romania. "Forma in care se difuzeaza acum «Noapte buna, copii!» la radio este una dramatizata, interpretata pe roluri. Cand a aparut «Noapte Buna, copii!» era o poveste pe care o gaseau intr-o carte si un actor, Octavian Cotescu sau Ruxandra Sireteanu sau Mircea Albulescu, lua rolul de bunic si o citea. Apoi Florian Pittis a cerut redactiei Teatru sa faca povesti - spectacole teatrale. Au aparut un povestitor, daca este cazul, si personajele, interpretate de actori. Scenaristul citeste povestea si o dramatizeaza. O transforma intr-o poveste teatrala, in care sa apara personajele, sa spuna replicile, sa dezvolte conflictul cu replici si asa mai departe. De multe ori, lucruri care in original sunt povestite, aici devin dialoguri. Se face inregistrarea. Sunt mai multe microfoane, actorii vin in fata microfonului si interpreteaza cu textul in fata. Exista multe modalitati de a crea atmosfera povestii si a avea sentimentul de verosimil al actiunii personajelor prin diferite efecte sonore. Acestea se creeaza in studio. Si atunci apare regizorul de studio. Este cel care ajuta actorii sa toarne un pahar cu apa, si se aude in microfon cum curge apa. Sau sa arunce o piatra sau sa deschida o carte. Iar alte efecte sonore sunt cele care se afla intr-o mare biblioteca de sunete, inregistrate anterior. Pe vremuri, cand nu existau aceste efecte in acea biblioteca, tunetele, de exemplu, se faceau asa: regizorul de studio dadea cu un ciocan imbracat intr-o pasla, intr-o tabla si iesea un zgomot care semana foarte tare cu un tunet. Sau cu o stropitoare din care cadea apa pe un pietris, care era in studio, sau pe ciment. In functie de sunetul dorit. Era ploaia care cadea. Regizorul tehnic este un mare dibaci al felului cum sunetul se capteaza in microfon.."


Dar mersul cailor cum se face? "Este inregistrat. Pe vremuri, am vazut ca existau un fel de castaniete care scoteau un zgomot special care semana foarte bine cu mersul cailor, sunetul copitelor pe caldaram, pe pamant. Sunetul este cel care creeaza imaginea. Studioul. Regizorul muzical este cel care alege sau care compune acea muzica prin care povestea curge si se deapana catre ascultatori." Cat de greu e sa te pui la mintea copiilor, sau pana unde trebuie sa ajungi ca sa inteleaga ei? "Exista doua scoli de gandire. Cei care spun ca, trebuie sa te pui la mintea copiilor si nu ma refer numai la «Noapte buna, copii!» sau la teatrul radiofonic pentru copii, ci in general, la teatru sau la filmele pentru copii, ies povestite cu o usoara superficialitate, «ca sa inteleaga copilul». Dar lucrurile acestea se simt ca sunt povestite cu o anumita detasare; lasa ca tu esti prostut iti spun eu tie ca sa intelegi. Cealalata scoala de gandire ia foarte in serios povestea. Orice mare poveste are nenumarate profunzimi. Am vazut spectacole dupa «Scufita rosie» dupa «Capra cu trei iezi» povestite foarte serios, spectaculos si cu multe valente si care plac si copiilor, dar dau satisfactie si oamenilor mari."


Dar focul cum se face? "Am regizat de curand un spectacol cu o legenda mayasa in care era vorba despre foc. Si trebuia sa povestesc cum bunicii zeilor stateau langa foc si, impreuna cu niste boabe de porumb, cladeau corpul primului om de pe aceasta lume. Am cautat in biblioteca de efecte si erau tot felul de sunete, dar care nu ma multumeau. Si atunci mi-am dat seama ca flacara si existenta focului presupune existenta jarului, a lemnelor care trosnesc sub flacara, a crengilor mici care dintr-odata explodeaza. Am reusit sa fac asta cu ajutorul benzii de magnetofon care, cand lucram pe ea, scotea exact sunetele pe care le doream."


PASIONAT. Vasile Manta este regizor, dar interpreteaza si personaje. "Viata mea se confunda cu cea a radioului. Sunt aici de cand aveam 9 ani. Veneam zilnic la radio. Era o institutie foarte generoasa cu emisiunile pentru copii. Prima poveste la care am participat... a fost un serial la Radio Prichindel care se transmitea un sfert de ora. Scenaristul Calin Gruia a scris un serial «Aventurile lui Prichindel»; Bellegante a facut genericul. Acestea au fost primele emisiuni care m-au facut celebru - Lumea lui Prichindel; tot felul de evenimente, de situatii, aveam si un cantec. Dupa aceea a inceput sa curga tot felul de mari povesti. Eu fiind toata ziua la radio am fost mult mai atras de oamenii care erau in spatele ciclopului, de cei care asigurau regiile respective; imi placea la butoane. Fiind toata ziua la radio si participand la inregistrarile emisiunilor pentru copii - «Prietenii lui DO-RE-MI», «Insir-te margarite!»,«Roza vanturilor», «Vreau sa stiu!», «Radio Prichindel»,«Radio voinicel»... o «groaza» de emisuni.

«Noapte buna, copii!» a avut perioadele ei de glorie in anii a€™70-a€™80, cand scenaristii se intreceau sa scrie povesti. Toate povestile aveau un talc, o povata; ideea pentru care s-a nascut aceasta emisiune era sa transmita copilului un gen de educatie subtila fara sa-l agreseze cu formule, sa-l invete anumite lucruri despre natura, despre prietenie, despre sensibilitate, curaj, ura, iubire."


MIC ISTORIC. "Ora copiilor", prima emisiune pentru copii, difuzata inca din 1929, cuprindea scenete, poezii, schite, povestiri, materiale de mica intindere. Pana in 1954, cand teatrul pentru copii s-a inregistrat pe banda magnetica, emisiunile pentru copii se transmiteau in direct din cladirea veche a radioului, dintr-un studio amplasat la Colegiul "Sf. Sava". Teatrul radiofonic pentru copii s-a bucurat de-a lungul timpului de colaborarea unor scriitori de prestigiu, ca: V. Eftimiu, Victor Ion Popa, Tudor Musatescu, Horia Furtuna, Alecu Popovici, Calin Gruia, Alexandru Mitru, Silvia Kerim, Octav Pancu-Iasi, Dan Tarchila, Alexandru Mitru. De asemenea, au fost difuzate scenarii radiofonice dupa capodopere ale literaturii universale. ,,Noapte buna, copii!" se difuzeaza din 1958. In 2008 emisiunea va implini 50 de ani. Dupa 1989 emisiunea a fost difuzata la Radio Romania Tineret, unde a fost lansata si formula dramatizata a povestilor de 10 minute cu distributie. In anul 2005 "Noapte buna, copii!" revine la Radio Romania Actualitati (cu ora de difuzare 20:50) si la Radio Romania Cultural, sub genericul "Poveste de seara" (cu ora de difuzare 17:50).


BASMUL NU MOARE. O lume minunata, populata de printi si printese, de vrajitoare si animale nazdravane se contureaza de fiecare data altfel in mintea fiecarui copil care asculta povesti spuse cu mult har la radio. Printre cei care isi dreg glasul in fel si chip pentru a intruchipa diferite personaje de basm se afla si actrita Ruxandra Sireteanu, posesoarea unei zestre actoricesti mostenite de la tatal sau, Nicolae, care i-a incantat copilaria cu povestile spuse inainte de culcare. Actrita a inceput colaborarea la emisiunea "Noapte buna, copii!" spre sfarsitul anilor a€™70, fiind invitata la inregistrari de redactorul Mihai Jumaneanu. "Este minunat sa spui povesti copiilor, redevii si tu copil", spune Ruxandra Sireteanu pentru care o poveste nu poate fi mai frumoasa decat alta. "Schimbarea glasului este unul dintre punctele mele forte", explica actrita care de 11 ani face si dublaj de voce pentru desene animate, astfel incat printese, vrajitoare, robotei si animalute, toate se regasesc in universul care o acapareaza cu totul in zilele in care merge la inregistrari. Dar si rolul de povestitor ii este oferit destul de des. Cum decurge o zi in care Ruxandra Sireteanu si echipa de actori si tehnicieni pregatesc povesti pentru urechiusele atente ale copiilor? "O zi in care inregistram povesti este una minunata. Este o joaca, o nebunie, imprimam cam patru povesti pe luna. Ne ascultam unii pe altii si ne bucuram, si dupa fiecare poveste avem cate un mic comentariu. Unele povesti sunt mai ofertante decat altele in privinta interpretarii, dar important este ca textele sa aiba o poveste, sa capteze atentia copiilor." Cea mai frumoasa intamplare legata de aceste povesti carora le da viata actrita este faptul ca o opresc pe strada copiii si adultii care asculta "Noapte buna, copii!" si isi exprima incantarea sau chiar ii ofera sfaturi. Regizorului Dan Puican i-au placut si ii mai plac povestile lui Ion Creanga si cele ale lui Hans Christian Andersen. Inceputurile sale ca regizor artistic se leaga de lumea basmului. Iata ce povesteste: "Eu am venit in radio in 1963, dupa ce la Brasov fusesem actor, si pentru ca aici erau maestrii care faceau teatru radiofonic, Fira, Moruzan si Paul Stralilat, mie mi-au dat emisiile pentru copii. Aveam vreo 30 de ani pe atunci. Octavian Cotescu era incantator, si asa cum spunea el «Noapte buna, copii!» nu spunea nimeni... Apoi, Alexandrina Halic, pe care eu am adus-o in radio si al carei debut a fost exact la aceasta emisune pentru copii, era o foarte buna actrita." Dan Puican spune ca e greu sa realizezi emisiuni pentru copii. E greu sa gasesti voci adecvate. Dar nu a dus lipsa, teatrul romanesc a avut destule pe atunci: Veronica Strugaru, Stela Popescu, Silvia Chicos. Pe aceasta din urma o considera cea mai buna voce pentru copii. Cu ea a facut ultima emisiune inainte ca ea sa plece dintre noi.


In fonoteca radioului se afla peste 1.000 de piese de teatru radiofonic regizate de Dan Puican, dar maestrul nu mai stie cate emisiuni pentru copii a realizat. A avut o surpiza extraordinara cand, recent, "o domnisoara care era studenta la Teatru mi-a spus ca toata copilaria a fost incantata de basmele inregistrate la noi pe discuri"... Si isi mai aminteste cu placere ca pe unii actori mari de azi, printre care Gelu Colceag si Eugen Cristea, sau oameni de radio ca George Enache sau Vasile Manta, i-a vazut de mici prin radio crescand si ajungand nume cunoscute, vegheati de lumea basmului spus la radio.




"Punguta cu doi bani" de Ion Creanga; dramatizare: Simona si Dan Vasiliu; regia artistica, muzicala si tehnica: Mihnea Chelaru; distributia: Vasile Manta, Dumitru Chesa, Ruxandra Sireteanu, Bogdan Caragea, Cristian Iacob, Anne Marie Ziegler. "A fost odata o Baba Dochiaa€¦" de Ina Sterescu; regia artistica, muzicala si tehnica: Mihnea Chelaru; distributie: Mihai Constantin, Ruxandra Sireteanu. "Printesa de zapada si tanarul Aprilie" de Guido Gozzano; traducere si adaptare: Sanda Socoliuc; regia artistica si tehnica: Mihnea Chelaru; muzica originala: Cristian Matei; distributie: Ruxandra Sireteanu, Andrei Barbu, Delia Nartea Lucaci. "Neghinita" I si II, de B.St. Delavrancea; dramatizare: Georgeta Raboj; regia artistica, muzicala si tehnica: Mihnea Chelaru; distributie: Bogdan Caragea, Ruxandra Sireteanu, Ioana Chelaru, George Ivascu, Bogdan Caragea, Sorin Gheorghiu. "Spargatorul de nuci" de E.T.A. Hoffmann; dramatizare, muzica originala si regia artistica: Cristian Mitescu; regia tehnica: Mihnea Chelaru; distributie: Violeta Mitescu, Cristian Mitescu, Viorel Cojanu. "Concert in jurul bradului" de Gheorghe Popovici; regia artistica si tehnica: Mihnea Chelaru; muzica originala: George Marcu; distributie: Ioana Chelaru. "Cainele lenes" de Petre Ispirescu; dramatizare: Simona si Dan Vasiliu; regia artistica, muzicala si tehnica: Mihnea Chelaru; distributie: Sorin Gheorghiu, Bogdan Caragea, George Ivascu, Anne Marie Ziegler. "Mergand dupa raza" de Georgeta Raboj; regia artistica: Ilinca Stihi; regia muzicala si tehnica: Mihnea Chelaru; distributie: Vlad Ivanov, Mircea Constantinescu, Petre Lupu, Ioana Calota. Pentru toate povestile, regia de studio a fost asigurata de Janina Dicu, iar redactor si producator este Simona Vasiliu. 
a— Povesti de Mos Nicolae a— Mos Nicolae isi scutura barba a— Povestitorul sau omul orchestra a— Jucariile traditionale a— Povestitorii sunt uneori pamanteni, alteori devin zeia€¦ a— Pieptenele Sfantului a— Scrieti o scrisoare lui Mos Craciun!
 

---

Despre autor: